Pentru ca sper ca nu ma mai citesti asa. Poate ca citesti printre randuri si nu ma intelegi.
Ochii tai sclipitori imi dau fiori. Iar si iar si din nou si iar. Pentru ca stii ca ma uit ca proasta la o poza si imi zic ,, Mă fă bă?! Ce naiba te uiti la asta? Uite'l pe ala ce interesat e. Se uita si te suge din priviri." Nu am vrut sa zic asta. Subconstientul a facut'o.
Pentru ca subconstientul conduce de ceva vreme, eu stau pe margine si ascult, analizez, daca nu imi convine comentez si atat, pentru ca altceva nu de intampla. Subconstientul nu imi mai da de mult ascultare, atentie, nu ma mai alinta si nu ma mai incurajeaza. S-a saturat sa fie pe locul doi asa ca a facut un pas in fata, ma lasat in spate.
El conduce, imi anihileaza sentimentele, iar sedativele mele nu functioneaza la
el. Simt uneori cum prind putere si ma zbat sa scap de sub puterea
lui. Ma simt ca Melanie din ,,
Gazda" de Stephenie Meyer. Si simt ca toate cuvintele mele isi gasesc rima in ale lui, si se lipesc incet, ritmul si masura sunt perfecte. Sensul in schimb are de suferit. Ne lipim, ne potrivim, dar nu ne intelegem.
Eu nu inteleg de ce plangi, tu nu intelegi de ce rad. Eu ma uit la
tine cand gandul tau e departe,
tu te uiti la mine cand ma satur de
tine.
In rime simple ma regasesc pe
15 Ianuarie 2010 22:35. Si totusi
EU nu ma regasesc. Eu stiu ca nu sunt eu, tu nu stii ca eu nu sunt eu. Tu crezi ca
el e eu si
el crede acelasi lucru. Acum eu stau pe locul doi.
El cand era al doilea ma ajuta. Eu nu am cu ce sa il ajut. Imi da impresia ca deja stie despre ce vorbeste, ce face, ce gandeste. La
el, subcontientul, nu e nici o urma de indoiala.
El e sigur pe
el, sau mai bine zis pe mine, increzut si amuzant. Amuzant pentru tine. Totusi
el nu stie cum sa i-a visele.
El e derutat atunci cand eu stiu ca am visat. Dar cunfuzia
lui se transmite si la mine, in mine, in mintea mea care acum e pe locul doi.
Ma simt ca un rege care isi avea regatul, iar fratele meu geaman ma inchide si imi preia lucrarile. Ca in Masca de fier cu Leonardo di Caprio nu? Si acolo e la fel. Sunt doi ei, doi ei diferiti si totusi la fel. Nu stiu ce legatura are masca de fier cu ce zic eu aici dar ma rog. In seara asta oricum parca nimic nu are legatura cu nimic.
Si totusi nu e rau, doar ca subconstientul meu pune pe umerii mei toata oboseala si stresul asa ca nici
el nu prea isi mai poate tine ochii deschisi dupa 2 dupa-amiaza, iar eu pur si simplu ma prabusesc din nou in aberatii. Cam toata activitatea mea se rezuma la 7 ore de activitate intensa, 7 ore in care subconstientul meu are nevoie de raspunsuri asa ca pune intrebari.
Ce ora avem? Cand mergem acasa? Ce ii raspundem? Ce facem acum? Totul la plural, dar
el stie ca eu nu mai pot sa fac nimic. M-am ascuns in gandurile
lui intr-o noapte. Nu are de gand sa se instaleze aici pentru tot restul vietii. Doar pana cand trec peste. Nu stiu sigur peste ce dar o sa aflu cand o sa vina.
Zambesc timid si oftez. Oare am inebunit? Nu. Doar ca subconstientul a cedat acum, odata cu umerii mei obositi, asa ca mergem la culcare.
P.S. Cand zic Subconstient eu vad ceva de obicei vesel, cel mai bun prieten, sau poate doar umbra celui de care ai nevoie. Nu am gasit nici o imagine destul de expresiva pentru asta la 22:59.
P.P.S. Cand am zis ca luni, marti postez ceva plin de rautate nu am zis ca pana atunci nu mai postez si altceva.
