Acum pe bune... Ai plecat... Da' nu te mai intorci?
Ma lasi asa suspendata, fara sa dai o veste sau ceva?
De ce nu ma mai ajuti ca altadata?
Incep sa ma sperii.
Nu vreau sa cred ca a fost doar ceva asa... trecator.
Am fost si eu fericita o vreme.
Ti-ai batut joc de mine si de timpul meu?
Acum imi mai tin de urat doar melodiile amarate de pe You Tube si... Eu.
Sincer imi e dor de tine.
Imi e dor sa te simt langa mine.
Oare o sa te intorci?
Ti-ai stricat din nou GPS-ul?
Te-ai ratacit?
Unde Dumnezeu esti?
Ti-ai batut joc de mine?
Nu ca nu s-ar mai fi intamplat dar totusi.
Chiar tu?
Si eu care credeam ca e ceva diferit.
Nu e prima data cand ma insel dar...
Oricum nu ma simt ranita.
Ma simt intr-un fel bine, desi mi-am cam facut sperante.
Acum imi e rusine ca am cutezat sa sper.
Speranta moare ultima. Nu?
Du-te-n mata. :D
Trebuia sa o spun.
Nu am putut sa ma abtin.
Ai fost un scurt capitol din viata mea.
Daca te intorci sa stii ca ofer si o a doua sansa.
Tie iti ofer o a doua sansa.
Poate ca nu sunt singura care isi asteapta nerabdatoare Inspiratia. Abia astept sa vina din nou. A fugit cu o bucatica din mine.
2 comentarii:
faza asta seamana ca aia cu baba care isi cauta ochelari... si na... sunt pe cap... culmea nu... sa inchini o postare lipsei de inpiratie, dar ea insasi este o inspiratie... sa realizat ceva... si chiar este prea kalumea postarea...
eu cred ca este vorba mai mult de un blocaj... iati o pauza... nu te mai gandi o mica perioada la blog... si va rasari dorinta de a scrie din nou pe el... chestia asta se intampla ca la apreciatul lucrurilor dupa pierderea lor.... sa ne auzi de cat mai bine...
frumos sfarsitul..cam imprevizil
Trimiteți un comentariu