sâmbătă, 2 octombrie 2010

,,Cititorul din Pestera" de Rui Zink

-Dar, Saramago iti place? Tare mandri trebuie sa fiti. Singurul Nobel portughez. Asa e. Pesemne ca-l iubiti aproape la fel ca pe Fernando Pessoa. 
-Nu stiu sa-ti spun mare lucru, am murmurat. 
De fapt nu stiam nimic. Tata cumparase vreo doua, trei carti de-ale lui, chiar imi aminteam de una cu eticheta premiului pe coperta. Dar, dupa cate stiam, nici el, nici mama nu trecusera de coperta. Am facut prostia sa-mi gasesc o scuza:
-Nu-mi plac cartile cu multe virgule.
-Ia asculta, esti idiot sau te prefaci? mi-a taiat-o Anibalector. La urma urmelor, ce-ti place?
Mi-am umplut pieptul cu aer:
-Imi plac povestile bine povestite. 
-Povesti bine povestite, hm. Si ce inseamna o poveste bine povestita, se poate sti? 
-Pai...
-Pai afla ca o poveste prost povestita poate sa prezinte mult mai mult interes, gust, sare si piper, decat o povestebinepovestita. O povestebinepovestita poate sa fie lucrul cel mai nesarat de pe lume... In schimb, o poveste porst povestita poate fi de milioane. Nu iti plac cartile cu prea multe virgule, spui? 
-Da... Cand voiam, puteam si eu sa fiu incapatanat. 
-Ei bine, raspunsul meu este: depinde. Uneori vocea naratorului are nevoie de spatiu, nu se multumeste cu o fraza marunta, nu toti trebuie sa fie telegrafici, uneori fraza care vrea sa se intinda, sa calatoreasca, sa vada pana unde poate merge, transformata in canoe coborand pe suvoaiesau nimerind intr-o cascada si contorsionandu-se toata ca sa nu se loveasca de pietre, sau vocea devine un talaz care se aude treptat pana ce bubuie, si tuna, si explodeaza, ca o orchestra cantand un vals din care la inceput aproape ca nu se aude nimic, apoi, putin cate putin, intra instrumentele, si urca, si urca, si simtim o surescitare, anticipam ca ceva se va petrece, dar inca nu suntem acolo, naratorul incetineste povestirea intentionat, ne face sa suferim, ne obliga sa ne stapanim, promite ca la capatul calatoriei exista ceva rasplatitor, dar rade de noi, ne inteapa, spune ca (daca vrem) putem renunta, e o voce care ne vorbeste ca un sergent la antrenamentul unor forte speciale, al unor trupe de comando, iar sergentul ne sopteste la ureche Mai baiete, du-te acasa, n-ai stofa pentru asta, du-te si aseazate in fata televizorului sa vezi un concurs si sa bei pana cazi jos, doar pentru asta esti bun renunta dragul meu, pagina asta nu-i pentru tine acum nici macar virgulecarji nu mai ai ca sa te sprijini o mare pitigoi e prea imbibat cu litere pentru camioneta ta nici nu mai reusesti sa te concentrezi asupra frazei ai pierdut ritmulnici nu stii la ce rand ajunsesei esti terminat mai bine renunta, du-te de-ti cumpara unul din romanele acelea siropoase care sunt intoarce discul si canta la fel, lef al atnac is lucsid ecraotni nici macar asta nu pricepi pentru ca nu esti de pe vremea discurilor serioase, fata A si fata B, tu esti mai mult dupa moda lui mp3, generatia ta nici nu stie sa dea denumiri lucrurilor, doar sigle, pana si muzica voastra e o ramanere in urma a vietii, hip hop, hip hip hop, hip!, hop!, parca ar sughita, hip!, sau le-ar salta o broasca in gura, hop!, si dupa aceasta avalansa cititorul se simte silit sa renunte, caramba, colac peste pupaza nici povestirea nu avanseaza, paragraful ocupa deja o pagina si jumatate si fraza inca nu a ajuns la capat, si cititorul e gata sa renunte, chiar gata, gata, GATA SA RENUNTE, pana ce (brusc, ca o sfanta aparandu-i unui mic pastor) intelege ca uneori paginile unei carti trebuie chiar sa faca tobogan si daca te opui, te ineci, singura solutie e sa te lasi dus, sa te alsi dus de torent, sa te alsi absorbit de vartejul cuvintelor, in loc sa stai tot timpul sa te vaicaresti ca vrei o carte cu mai putine virgule...
-Da, da am priceput, am spus eu, ca sa termine odata.
Dar Anibalector nu voia sa se lase terminat.
-Stil, voce, muzica. O carte valoreaza tot atat prin ceea ce spune ca si prin felul cum o spune. Intelegi? 
-Inteleg, am admis. 
(Cu convingerea unei oi transportate prin vazduh de un condor.)
Cititorul din pestera - Rui Zink

Asta e asa, de dragul vremurilor trecute, cand stateam cu Anna si cu Alexandra si cu Saba si ne minunam de ,,propozitia aia de o pagina jumate". Pentru ca e e pagina noastra, fragmentul nostru, amintirea noastra. :) Ne apartine cu totul, exceptand dreptul de autor.  

10 comentarii:

Ana spunea...

sti ca am scris propozitia asta de o pagina jumate pe un caiet :))? cred ca mi-a luat ceva vreme =)
ohh..si ce vremuri...
mai stii ?
"Cititorul din pestera" a fost prima carte pe care am avut-o de citit..atunci a inceput totul...
:-<

BeBe^^ spunea...

Chiar ca atunci a inceput totul. :)) Chin. certuri, zambete, SARIT IN BALTI. :)) Sincer, imi e dor de Noi asa cum eram anul trecut. Enervante una pentru alta, si defecte. :))

Ana spunea...

si mie mi-e dor..
de tot..
mai stii,anul trecut toamna mi se parea minunata, pentru ca ploua si saream in balti si ne distram.
acum, ploaia nu face decat sa ma deprime..
si nu mai e nimeni care sa ma roage "Hai, Ana, sa sarim in balti.."

BeBe^^ spunea...

Ce mai stateam noi cu adidasii pe calorifer in ora de fizica :))viata. Nu ca acuma. :)) Da' las' ca ne mai vedem noi. :-> Si mai sarim noi in balti. :))

Anonim spunea...

Baaaaai, vreau la noi in clasa:))unde vorbeam de ne venea rau=))Dupa bal trebe sa mergem toate 4 la scoala;;) Va iubesc!>:D<

Ana spunea...

nuu era ora de fizica.
era franceza :))
si umblam in sosete prin clasaa =)

Delilah spunea...

ce amintiri distractive aveti ;))
bafta la liceu ca inteleg ca sunteti a 9a :).
eu am acum mai mult amintiri din liceu, generala pare asa de departe.. da' chiar mi-e dor si mie de acele vremuri :-<
f lunga fraza aia:)) chiar nu am mai intalnit niciodata.

BeBe^^ spunea...

Stiiiiu. E super :)

Anonim spunea...

eu am rezumatul :PP
vreti sa vi-l dau

Anonim spunea...

da da-mi rezumatul te rog pt ca imi trebuie neaparat

Trimiteți un comentariu