miercuri, 13 octombrie 2010

La dracu' cu timpu'

Zilele trecute am vazut un episod dintr-un serial in care o actrita spunea ceva de genul asta:
As vrea sa mor cu gatlejul taiat de un diamant, sa fiu impuscata cu perle sau sa fiu asfixiata cu miros de levantica. Am aflat cu timpul ca moartea are zece mii de usi pe care poti scapa. 
Mi s-a parut foarte dragut ceea ce a spus. Mi s-a parut aproape adevarat. Moartea poate fi pacatlita prin metodele alea, nu?


De fapt, in postarea asta voiam sa vorbesc despre durere, nu despre moarte. Sau poate ca ,,moartea sufletului" e rezultatul durerii, nu?
Te-ai prins: nu vorbesc de durerea fizica. Ce inseamna ea pentru mine? Nimic. Durerea fizica poate fi intrecuta si sunt sute, mii de metode prin care o poti face sa dispara, nu?
Cand vine vorba de durerile sufletului nu poti sa iei un Valium sau orice alt sedativ. Poate ca poti sa iei ceva mai putin legal, dar nu trece, doar se amana.
Ma gandesc ca doare, si se simte asa, ca o gaura. Nu? O gaura neagra care pare sa absoarba orice. Si e cam sacaitor.
Parca ai vrea sa dai timpul inapoi, parca te doare cand te gandesti ca adevarul a ranit pe altcineva, nu? Si totusi stii ca tu ai dreptate.
Poate ca un zambet e singurul lucru care iti mangaie sufletul acum e... mai e?
Stii ca, probabil daca ai auzi un ,,TE URASC!" clar si raspicat ar fi mai usor. A uri inseamna ca exista ceva. Inseamna ca simti ceva. Cel mai dureros sentiment mi se pare indiferenta si poate ca nu ar trebui sa zic asta, dar indiferenta mi se pare ABSOLUT ingrozitoare, ingrozitor de greu de suportat.
Toate se strica, nu? NOI ne stricam.
Pacat... Foarte pacat. 
Nu stiu daca ai inteles, dar tot timpul e de vina. Nu? Timpul... distruge si cladeste. Timpul. 
La dracu' si cu timpul asta. De ce e el prezent in toate problemele mele, toate problemele noastre?! 
E ca si cum as incerca sa dau la dracu' un basm. Dar e imposibil. 
Timpul va fi tot timpul in problemele mele. Sau poate ca el va fi, de fapt, problema mea...

3 comentarii:

Delilah spunea...

si poate ca ar fi altfel, daca am incerca sa facem din timp aliatul nostru :) uneori viata noastra e un dezastru complet doar pentru ca nu stim sa ne organizam timpul.. uneori ma gandesc, de parca as putea organiza timpul?el oricum trece mereu, in ritmul lui atat de monoton,pentru ca pana la urma doar noi il percepem mai lent sau mai rapid.uneori ma surprind alergand cot la cot cu timpul si as vrea sa raman acolo pentru totdeauna, dar mereu raman in urma...

Delilah spunea...

ah si da, foarte draguta replica din acel film.. chiar nu ma gandisem niciodata la aceste "portite" a mortii...

raza de soare spunea...

nu poti sa dai dracu' un basm, fiindca un basm este deasupra timpului:)) el nu se masoara in acelasi timp cu timpul istoriei, dar la urma umrie ce e timpul? o conventie acceptata de toti pentru a defini un spatiu temporal in care se produc anumite transformari: fie ca imbatranim, fie ca evoluam...asta e timpul...un spatiu:)):))

Trimiteți un comentariu