joi, 31 martie 2011

Convorbire

Am vorbit prea mult in ultimele 10 minute tipand vlaguita in telefon la Sabina:
,,Si am simtit acolo mana aia calda si am simtit ca e acolo pentru mine si ca ma iubeste, ca sta bine acolo. Si l-am pupat pe primul obraz si mi-am tinut respiratia sa nu cumva sa gresesc tinta, si cred ca dupa primul obraz am lesinat, am ramas in picioare dar am lesinat, nu imi mai aduc aminte cum a fost. Azi era mai frumos, era mai dulce, parea al meu, il voiam doar al meu. Imi aduc aminte doar cum m-am indepartat repede de el cu lacrimile acolo, la vedere. Le-am inghitit repede si am zambit. I-am facut semn unuia si el i-a facut semn celuilalt si am plecat repede. Ma durea cam tare, dupa ce in ultimele doua zile m-am simtit doar amortita. Parca sufletul meu intrase la recuperari. Si stii, el ar zice ca o dau in poezii, dar asa ma simt de ciudat si de goala. Si de ce il iubesc?..." 
Andreea nu te mai incapatana. Maine du-te cu el. 
,,O sa vrea sa ne impacam si o sa ma ia in brate cum stie doar el sa ma ia si o sa incep sa plang, si el o sa ma tina in brate si o sa imi zica ca tot eu fac pe reaua si tot eu plang in timp ca ma mangaie incet pe cap si ma tine in brate. Si la inceput o sa fie momentul ala penibil cand o sa ne vedem si eu o sa fiu super super incantata ca il vad si nu stiu daca o sa reusesc sa imi ascund zambetul, si nu o sa stim ce sa zicem si o sa fim gen Si trebuie sa vorbim? Chiar trebuie? Si ce sa zic?! Si eu o sa ma blochez si o sa fiu gen WTF?!"
Nu vorbesc cu Andreea pe care o stiu eu. Te-ai inmuiat. Ce incerci sa te convingi acum singura? Ca o sa te duci sau ca nu o sa te duci?
Pentru ca stiu ca la tine gasesc intotdeauna raspuns! 


Later Update: 
Imi vine sa ma dau cu capu' de pereeeeeeeeeeeti! 
Stii ca nu rezolvi nimic. Mintea la cap oricum nu iti vine.

marți, 22 martie 2011

Her invisible Life.

Colindam linistita pe YouTube si, brusc, am dat peste un cont vechi al unei... cunostiinte. De fiecare data cand l-am gasit ma uitam la el si ma gandeam cat ma supara pe mine fiinta asta, cat ma face sa plang si sa ma indoiesc de persoane care nu mi-au dat motiv sa ma ingrijorez. Da. Exact. Si am dat click pe primul video. L-am privit cu ura, cu dispret, gandindu-ma ,,Face pe mironosita.". Apoi al doilea, al treilea... 
 Am inceput sa privesc cu alti ochi totul. Poate ca nu face pe mironosita. Poate chiar iubeste si poate ca ea chiar merita. Poate spera si doreste la fel de mult ca mine sau poate, faptul ca a asteptat atat, o face sa isi doreasca mai mult ca mine. 
Pentru ca fiinta aceea geloasa din mine a adormit pentru moment, iar cea plina de mila te-a vazut. Poate ai noroc. Poate ca nu trebuia sa fiu eu in peisaj sau poate ca am aparut ca sa iti fac tie o intrare mai triumfala. Poate am fost rea, chiar daca tu ai fost si mai si. Poate ca te-am facut sa suferi la fel cum m-ai facut la mine.  
Nu sunt sigura de nimic. Dar poate ca asa ar trebui sa fac. Sau... 
Of... Ma simt rau. Imi e rau pentru ca stiu ca si tie isi e rau, si imi e rau pentru ca sunt slaba si o sa pierd din cauza ta. Mai devreme sau mai tarziu... 
Esti rea. Astepta-ti randul. Ipocrita. Esti ipocrita. Si eu iubesc, si eu doresc doar ca eu am. Tu ai avut si ai pierdut. Eu am reusit sa imi incalc o groaza de principii. Poate si tu, dar te-ai poticnit la unul. Poate nu sunt eu de vina. Adica, sigur nu sunt ca ai reusit sa pierzi. Nu stiu. Nu stiu ce sa fac. Daca nu ai fi ipocrita as vorbi cu tine. Dar esti de o ipocrizenie nemaipomenita. Si cand zic nemaipomenita nu exagerez. Exact despre asta e vorba. O ipocrizenie care tinde sa treaca de nesimtire. Ce e ala bun-simt? Tu ai uitat? Dar ai stiut? 
Nu ma consider superioara tie, nu. Nici gand. Nici macar pe aproape. Doar mai slaba. Eu nu mai judec dupa fizic decat cand nu mai am de ce sa ma iau. Sunt slaba pentru ca te las, pentru ca nu iti fac nimic, si pentru ca renunt la prea multe ca sa fie adevarat. Imi pare rau. 
Esti fraiera. Dar eu te intrec.
Stii sa lupti. Dar eu stiu sa ma rog. 
Stii sa lingusesti. Dar eu stiu sa obtin prin sinceritate. 
Haide. Iarta-mi egoismul. Acum iubesc. Si iubeste. Nu oblig. Doar iubeste. Nu inteleg de ce. Nu am nimic special. Dar iubeste. 
Problema ta care e? Eu am recunoscut-o pe a mea.

sâmbătă, 19 martie 2011

Despartire



Fratilor va spun cinstit.... Orasul m-a nenorocit... 

Video gasit la Roxana

duminică, 6 martie 2011

Indragostita.

Zboara. Zboara printre guri de alcool si fumul de tigare. Zboara printre saruturi dulci si vorbe de alint, mangaieri calde si imbratisari pasionale. 
Se simte bine. Danseaza. Danseaza printre versuri pe care i le canta inima, printre note dictate de iubirea care ii zvacneste in vene. 
,,Chiar crezi ca m-am schimbat?"
Nu. Dar asa credeam. Pareai alta persoana. 
,,Dar nu sunt" 
Nu. 
Si zboara si danseaza iar. Pluteste si se impidica printre blituri enervante ale aparatului foto. 
,,Ciocolata calda sau bere?" 
Ce zici ce ceva dulce de la Pink?
Si tace. Se retrage intr-o imbratisare calda, langa o inima frenetica, aproape de un chil perfect, de o voce dragalasa, de niste ochi inocenti, de niste maini aspre si reci. 
Se gandeste ca nu o sa fie intotdeauna asa, ca o sa fie dati cand nu o sa aiba cu cine sa stea acolo, ca, dintre o bere si o ciocoata calda va alege o bere amara, ca va prefera sa fuga  printre guri mari de acid. Dar acum se bucura de ce are, si ar da orice sa nu se termine. Sa se opreasca timpul in acea imbratisare vesnica. 
O mangaie incet pe fata, apoi pe gat, isi lipeste incet buzele de ale ei si ii sopteste un ,,Te iubesc" simplu si ea il simte acolo, mai aproape ca niciodata. 
Isi aduce aminte de seara aia, din vara ai in care, in incercarea de a spune ,,te iubesc" a inceput sa comenteze inflacarata despre un bec... Si a trecut jumatate de ora in care el se uita amuzat la ea, in timp ce stateau amandoi pe o bancuta blestemata. A incercat sa se relaxeze in drumul scurt spre casa. Inca se chinuia. Apoi el, probabil disperat, sau atins de chinul ei ii spune ,,Uite, vrei sa spun eu asta primul? Te iubesc. Noapte buna." si o pupa, se intoarce si pleaca. O lasa acolo,dezamagita, scarbita de lasitatea ei, de lipsa-i de curaj. Nici macar nu a avut puterea sa ii raspunda cu un simplu ,,si eu.". Are lacrimi in ochii si zambetul pe buze. 
Asa se simte si acum. Ar plange de fericire. Dar lacrimile i-ar fi intelese gresit. Si tot ce face este sa zboare si sa danseze. 

sâmbătă, 5 martie 2011

Nesigura.

Nu se simte bine. E ametita si simte ca totul se deruleaza in fata ochilor ei, dar ea e doar un spectator... Nu se simte bine. De obicei asta o face sa se simta putin euforica, de data asta simte doar greata care o stapaneste. Ii tremura mainile sau e doar paranoica. Se simte snigura, sau chiar este. 
Nu stie ce e cu ea. S-a plimbat azi. A savurat soarele care ii mangaia usor fata, parul, mainile. Ii place sa se plimbe. Doar uneori, rar, reuseste sa faca asta. Dar si-a propus sa isi petreaca mai mult timp in miscare. Ii place asta, si o sa o fac, chiar daca trebuie sa stea singura. Asa e ea, incapatananta. 
Are un inceput de primavara ingrozitor. De obicei avea, de 1 Martie, o zi foarte frumoasa, plina de zambete si martisoare. Acum a avut parte de certuri si un test la mate si sperante desarte si insomnie si tot ce vrei... 
Ii e frica ca o sa fie toata primavara asa. 
Desi nu e superstitioasa, si-a ales o baba. Pe 6. Spera sa fie frumos afara, sa aiba tot soarele pe care nu l-a avut in iarna, sa se invarta printre razele de soare si sa le poata zambi. 
Cum ii place ei sa isi zica ,,Be happy!" sau ,,Smile!" sau ,,Shit happens" dar ultima nu e tocmai potrivita pentru contextul nostru. 
Iar sta in fata calculatorului si, in timp ce isi cauta adidasi pe net, mai scrie cate putin, cate un rand, cate o propozitie. Melodiile celor de la Taxi nu ii mai ridica moralul... I se pare incredibil dar ce mai conteaza? 
,,Dragostea e simpla, dar noi cand ne iubim, o complicam" 
Ii bubuie in boxe si le inchide. 
Se simte o pacoste. Ea, da, are prostul obicei de a strica si de a complica totul din cauza principiilor ei stupide. E incapatanata pana la cer si inapoi si, pana nu isi rezolva problemele astfel incat rezultatul sa fie [nu neaprat in favoarea ei] pe placul ei, asa cum l-a gandit la inceput, nu se lasa.

miercuri, 2 martie 2011

Dimineata

Ia o gura sanatoasa din acel ceai amar, fierbinte si continue sa danseze prin camera. 
Uh! Se simte atat de bine! Ceaiul, dimineata, intotdeauna ii ridica moralul. Il ridica pana cand se loveste de peretii camerei si se inconjoara in buna-dispozitie. 
A avut o noapte ingrozitoare. A pus capul pe perna si a adormit aproape instantaneu. Era obosita si fizic si psihic. A adormit plangand. Dupa 3 ore s-a trezit transpirata si tremurand. Iar a avut un cosmar terifiant. Il uita aproape instantaneu dar inca simte socul. Intinde mana dupa telefon si se uita la ceas. 3:47. Ofteaza. Citeste sms-ul care palpaia de aproape 5 ore pe ecran si incearca sa inchida din nou ochii? Acum gandurile ii zboara unele peste altele, o fac sa fie confuza si derutata. 
Auch! sopteste. Si, ca sa nu isi recunoasca ca de fapt, inima e cea care se sfasie incet si o face sa sufere, a continuat: Imi e foame... Stomacul meu... 
E adevarat ca nu a prea mancat zilele care au trecut dar acum s-a obisnuit. S-a intors pe o parte si a inchis ochii. Cateva lacrimi i-au alunecat pe fata, dar s-a facut ca nu sunt acolo, asa ca nu a dus mana sa le stearga. Asa face de fiecare data: daca sterge lacrimile, sunt observate, daca nu le sterge, exista posibilitatea sa se observe, sau nu.  
Ofteaza incet si se lasa purtata intr-o stare ciudata de veghe care nu o face sa se deconecteze de gandurile ei, dar care o lasa sa se odihneasca putin. 
Se trezeste cu 3 sferturi de ora inainte sa sune ceasul, plictisita.
Isi pune de ceai repede si cauta o ciocolata. Se spala pe dinti se piaptana, apoi danseaza prin casa in lenjerie. Are o cana de ceai fierbinte in mana, amar, si asculta melodii vesele. A gasit o melodie care o face sa plang, e prea potrivita, asa ca o schimba repede. 
Ritmul vioi ii intra in sange si incepe sa cante peste melodia din boxe. Stie ce melodii sa asculte ca sa uite de ce o  preocupa. 
,,Dau muzica mai tare sa nu-mi aud gandurile goale!" 
O picatura de ceai ii scapa dintre buze si se scurge incey pe barbie, pe gat, pe piept. Zambeste. Cat de mult i-ar placea sa aiba gust de ceai neindulcit. Sa miroasa a plante delicioase. Intr-un final o sterge cu mana si se intristeaza. Ar vrea sa scrie dar ii e frica ca o sa planga. Incearca totusi, in timp ce fredoneaza o melodie care se vrea vesela. 
,,Iubesc! Vara asta e o ciocolata!" 
Asta nu ii place. E iarna afara. Asa se scuza ea. 
Arunca o privire peste ceas si se hotaraste sa mai scrie. O sa intarzie la scoala daca nu inceteaza.