marți, 29 decembrie 2009

Fara sens


Incet incet imi descopar slabiciunile. Sunt lasa si mint. Ranesc, vorbesc urat si sunt egoista. Sunt de o naivitate crunta si nu reusesc sa cred adevarul. Sunt un copil tembel, un copil matur, un copil inocent. Sunt orice si totusi nimic.

Deseori ma cuprinde paranoia si imi zambeste batjocoritor in fata. Eu o las sa faca asta si totusi sunt constienta ca nu fac fata realului.

Anticipez vise si vreau totul. Sper imposibilul si am sperante desarte.

Nu ofer destul timp lucrurilor importante dar prostiile sunt intotdeauna pe primul plan. Zambesc batjocoritor in fata celor care ma enerveaza si le zic simplu ,,pas".

Sunt momente in care aleg varianta mai usoara, dar nu neaparat si pe cea corecta. Pentru ca da sunt lenesa, si da nu ma sinchisesc de aproape nimic. Pentru ca da , stiu ca planetele se aliniaza si in asa fel incat sa imi faca MIE pe plac, si da cred in horoscop si soarta.

Sunt ca o lipitoare fara lipici. Eu doar sug sange din tine apoi plec la fel de repede cum am venit.

Ador pocnitorile si sa imi sperii prietenele cu ele. Ador pisicile si le'as pupa ,,in cur" cum ziceti voi toata ziua.

Pentru ca mie nu imi pasa nici de criticile tale, nici de cantitatile industriale de ciocolata pe care le mananc, nici de concordanta inexistenta dintre propozitiile mele.
Acum plec. Nu mai am chef sa insir propozitii fara sens.

luni, 28 decembrie 2009

Timpul?!


Intotdeauna ne plangem ca nu avem timp. De parca timpul ar putea sta sa ne astepte pe noi, oameni egoisti si fara pic de bun-simt.
Uneori imi e rusine de ceea ce ma inconjoara si de ceea ce vor unii sa faca. Atunci merg cu fata in pamant si, jenata de ceea ce fac ceilalti, astept ca vorbele aspre a timpului sa imi acopere auzul, iar ,,cearta'' sa imi inroseasca obrajii maslinii. Si aunci imi simt inima grea si am impresia ca partea stanga cantareste mai mult, iar greutatea ma face sa ma prabusesc.
Napasta cea mare a veacului nostru e, zice-se, lipsa de timp.
John Fowles
Timpul e criminalul perfect, cineva sa'l ucida.

sâmbătă, 26 decembrie 2009

Premiu de la Raza de soare.

Raza de soare cand se plictiseste da premii. Asa ca, bineinteles de Craciun ea s'a plictisit.
Multumesc pentru premiu si pentru toate cuvintele frumoase pe care mi le spui. Ma rog. Scrii.
Premiul e... Aifelicitarea din cate am inteles.Click nu fi fraier!

Update:

vineri, 25 decembrie 2009

Confusion


Alerg de nebuna prin apa si prin zapada. Mirosul de after shave a tipului pe langa care am trecut ma sufoca. Cu cate kile de chestie de'aia te'ai dat bre?! Uh. Tipa asta miroase a fum de tigara. Nu sunt fumatoare dar uneori ma relaxeaza mirosul asta. Ooo tanti. Imi dai numarul tau de telefon?! Junghiul din piept ma face sa incetinesc incet, iar castile nu'mi mai lovesc obrajii inghetati. O frate ce am?! Mi'a mai aparut un pitic pe creier?! Imi repet in gand ideile pe care le am iar si iar. Imi e teama sa nu uit propozitiile fara sens. Sa vezi ce imi bag picioarele daca nici azi nu iese o postare din astea 3 propozitii. Acum merg destul de incet incat sa pot sa imi asez castile in urechi. Melodiile ascultate si reascultate canta acelleasi versuri violente. Cand ma gandesc caam facut atata caz ca vreau sa vina iarna sia cum imi vine sa imi bag picioarele usor si elegant. Mai bine ascult melodia asta. Acum 3 saptamani imi placea. Vreau sa imi zambesti. Crezi ca imi poti face pe plac?!
Au au au. Am mancat 250 de grame de ciocolata azi. Cred ca ar trebui sa o las mai moale daca vreau sa mai pot iesi pe usa.
Zambeste'mi. Te superi daca imi acorzi un zambet sincer?! Mersi. Aveam nevoie.

Uneori mi'e greata


Uite. E Craciunul. Super! De Craciun se dau si se primesc cadou. Perfect!
Tanjeam dupa o carte ,,Gazda" de Stephenie Meyer. Acum o citesc. O am deschisa pe birou.
Ma face sa ma gandesc la personajul principal Wanda/Melanie [difera de la pagina la pagina]. E un extraterestru cum i'am zice noi. Si tresar cand ma gandesc Oooo frate! Tipa asta a colindat vreo 7 planete. Super tare frate! La naiba.
Cand relaizez ca suntem niste chestii mici si neinsemnate in universul asta si ca, acolo undeva, departe, se afla cate un papusar pentru fiecare din noi ma apuca groaza. Ma gandesc ca, asa cum zice autoarea, suntem una dintre cele mai crude specii, dar si printre cele mai compleze. Avem sentimente si totusi suntem capabili de violenta. Ne uram unii pe altii, crimele sunt la ordinea zilei, dusmania e peste tot. Si asa incep sa ma oftic si sa imi vina sa'mi bag unghia'n gat de ciuda.
Altminteri avem fite si sunte ,,verzi". Nu poluam, vorbim frumos si stam 7 ani acasa. Ca daca nu, nu ai ,,cei 7 ani de'acasa''. Nu ca ne'ar fi rpea rusine cand o babuta tacanita ne zice ca nu suntem bine crescuti.
Ne numim vedete daca aparem la TV facandu'ne de ras, cat mai dezbracati si cat mai zambitori. De parca viata ta e perfecta.
La naiba cu animelele. Doare sunt... animale. Le lovim si le adresam cuvinte urate. Nu sunt un fan inrait a cateilor dar sunt nu pot sa ii urasc. Sunt pur sis implu speriata de ei.
Imi e pur si simplu greata uneori de noi. De mine.

Craciun Fericit!

Craciun Fericit tuturor. Stiti voi. Azi vine Mos Craciun. De fapt trebuia sa fi ajuns deja.
Eu sunt in vacanta. Scriu mai rar. Pentru ca nu mai am despre ce sa scriu.^^ Am nevoie de subiecte. Si nu am nici macar unul. Asta ma enerveaza. Tare. :)

P.S. Noul Look. E... Diferit. Ma plictiseam azinoapte. o.O

miercuri, 23 decembrie 2009

Incep sa ma enervez

Ma simt goala pe dinauntru. Oglinda nu imi mai reflecta ochii stralucitori... acum sunt caprui si atat. Parca sclerotica si-a pierdut umiditatea aia stralucitoare. Nu stiu. Nu am motiv. Nu mai simt bucuria aia a Craciunului. Singurul lucru care ,,miroase" a sarbatori e spumantul meu de baie. Cartile nu ma mai incanta, vorbele tale nu ma mai fac sa ma simt bine, dorintele nu au nici un rost. Ma simt de-a dreptul stupid. Parca nu sunt eu. Teancuri intregi de foi scrise stau pe birou si langa pat. Nimic nu ma multumeste. Ma simt pustiita. Am impresia ca ma-ti imbalsamat si tot sangele meu a fost inlocuit cu o chestie chimica care nu e compatibila cu corpul meu mort. Poti sa zici ca sunt ,,emo" sau ca aberez, poti sa spui ca sunt nepasatoare si rece, poti sa spui orice. Acum nu ma intereseaza [dar stai sa vezi cum o sa fie cand o sa ii revin]. Aberez fara nici o strangere de inima. M-am obisnuit sa imi inec amarul in sticle cu apa chioara si lacrimile in hartii si cerneala. Tastele ma privesc acum indiferente. Acum sunt doar niste simboluri pe care nu le inteleg. Nu ma mai ajuta sa imi ridic putin moralul. Simt ca nu ma intelegeti. Simt ca nu ma inteleg. Nu stiu ce e cu mine, nu stiu ce mi-am facut. Si sincer nu sunt curioasa. Vreau totul si nimic. Sunt totul si nimic. Am o legatura cu toti si totusi nici una. Acum sunt rezerva. Stau pe banca si astept sa intru in joc. Zapada nu ma mai inveseleste, glumele nu imi mai aduc zambetul pe fata. Cartile ma lasa rece si muzica imi face golul din piept sa para si mai mare. Stau in pat si sper sa fiu bolnava. Nu vreau sa cred ca asta e una din momentele alea de cacat in care nici macar eu nu ma inteleg pe mine dar ma astept ca voi sa ma intelegeti. Adevarul e ca acum nu vreau sa ma intelegeti. Cred ca am nevoie de o pauza. Sau poate ca pur si simplu sunt mult prea nerabdatoare. Nu stiu daca ma crezi... dar sunt curioasa ce e in mintea mea. Si sunt curioasa cum se formeaza faza asta cu atasamentul de cineva [a devenit automatism]. De cand sunt mica vreau sa vad daca in capul meu chiar sunt tarate [asa cum credeam cand eram copil mic mic] sau ce e de fapt cu sinapsele astea ciudate din capul meu. Sunt curioasa dar acum, cred ca, chiar daca as primi raspunsurile la toate intrebarile care ma macina nu as fi multumita. Nu m-as bucura de ele. Si stiu ca aberez si ma repet de zece mii de ori intr-o propozitie, si stiu ca n-am dreptate, si stiu ca sunt un copil prost. SUNT CONSTIENTA! Asta ma dispera! Nu fac nimic ca sa ma schimb.
Incep sa ma enervez.
Asta'i tot.


Nu-mi pasa, stiu c-or sa vorbeasca,
Nebuniei mele sa se-mpotriveasca...
Inseamna atat de putin pentru mine
Oricum fac cam tot ce imi vine
Nu urmaresc chiar sa displac
Dar refuz mereu sa va fac pe plac...

sâmbătă, 19 decembrie 2009

Premii de la Raza de Soare

Azi am simt bine. Ma simt bine degeaba. Stau si imi mananc salata si colind pe acia.
Am primit doua premii de la Raza de soare. Si ii multumesc. Atat pentru premii cat si pentru Coldrex Rabdare si Calm [pe care l'am refuzat dupa ce am citit prospectu'].
Asadar: Am primit Premiu BlogApreciatSi premiul BestBlogFriends
Mersi Raza de soare pentru starea de bine pe care mi'o inspiri si epntru tot ceea ce esti tu acolo in sufletul tau mic de copil mai mare [decat mine] :D

Pentru ca [La naiba] Nu'mi Pasa

Uneori obosesc sa aud remarci jegoase la adresa blogului meu.
,,Doamne cat scrii. Nu am rabdare sa citesc. Scrie mai putin. De unde ai atat de multa rabdare? De ce te chinui si asa nu te citeste nimeni. Iar scrii? Iar e vorba de blog? Iar cauti sursa de inspiratie? Iar freci site-u asta? Iar scrii postari emo? Iar... Iar... Iar..."
Da. Iar si din nou. Nu'mi pasa. Nu'mi pasa ca tie iti pare mult. Nu'mi pasa ca tie nu'ti pasa. Nu'mi pasa ca tu consideri ca eu scriu mult. Nu'mi pasa ca nu ma citeste nimeni. Nu'mi pasa ca imi pierd timpul cu blog-ul epntru ca asta nu e pierdere de timp.
Tu ai vicii. Orice om trebuiie sa aiba vicii...
Nu stiu ce e pentru tine blog-ul. In ochii tai probabil e cea mai amre prostie. Pentru mine e singurul loc in care pot sa fiu eu de la A la Z. Si creste inima'n mine cand recitesc postari mai vechi si vad ca am fost sincera si nu m'am ferita de nimeni.
Nu ma intelege gresit. Nu e un hobby. Neah. E o nevoie. Cum tu trebuie sa bei apa si sa te duci la baie zilnic asa eu trecuie sa scriu de cate ori am ocazia. Pentru ca e singurul mod in care pot sa ma descarc fara sa bocesc si sa intru in depresii ca naiba.
Poti sa ma crezi tampita, romantica, handicapata, paranoica... Cum vrei tu. Pentru ca NU'MI PASA.
Sunt constienta ca ce scriu aici nu sunt opere de arta [nici macar nu se vor opere]. Sunt pur si simplu ganduri, sentimente, pareri a unui copil batut in bila, plictisit de rutina. Dar unii ma cred mai mandra decat sunt.
Am invatat sa nu dau doi bani pe cuvintele lingusitoare, am invatat sa nu ma mai atasez de oricine. Am invatat sa ma departez fara cuvinte, am invatat de toate. Prietenii falsi au avut grija sa imi predea toate lectiile pe rand, pe capitole. Am invatat fara sa oftez si am trecut cu brio toate testele pe care viata mi le'a dat.
Oricine ai fi, oricat m'ai rani [sau oricat a'i incerca] nu reusesti sa vezi efectul scontat.
Asta vreau sa inteleaga orice copil batut in bila care incepe sa ma critice si sa ma frece la icre cu cuvinte de doi bani.
Poate data viitoare o sa aveti mai mult noroc.

,,-Poti sa te culci, e ora si noapte-ntarziata,
Vei scrie, alta data, orice, si tot nimic,
O umbra esti acuma, si pot sa te ridic,
Lasand odaia goala, si lampa afumata."

joi, 17 decembrie 2009

Copilul Zapezii


Gheata te apara de vant, iar zapada iti mangaie ranile.
Ochii tai albastri lucesc incet si ii zaresc in oglinda. Te uiti curios si nu ma intelegi. Nu intelegi de ce imi pun bocanci, 10 bluze si o geaca. Pantaloni ai si tu. Cel putin asa cred dar pot sa fiu sigura ca am auzit odata cum fosnea materialul.

Ranzesc il oglinda. Esti copilul iernii. Te vad doar 3 luni pe an si imi trezesti amintirile cu ochii tai albastri. Esti doar o umbra care ma vegheaza si are grija de mine.

Tu nu incerci sa dai timpul inapoi, nu regreti, nu plangi, nu suferi. Nu te bucuri si nu ai sentimente.
Dar esti curios. Esti ca un pisic mic care vede pentru prima data un soricel. Tie iti place sa stai in vant si in ploaie. Iti place sa te ascunzi sub gheata si sa dansezi in zapada. Dansezi cu mine in zapada alba si rece. Ne invartim in acelasi ritm si in acelasi timp. E ciudat stii?
Ies pe usa si ma urmezi. Ochii tai albastri se joaca in jurul meu si sunt incantati de iesirea pe care sunt pe cale sa o fac. Stiu ca afara viscoleste dar stiu si ca pentru tine acest mic sacrificiu e o adevarata comoara.

Vantul imi zgarie obrajii si imi inroseste nasul. Fulgii de nea se lovesc de ochii mei si clipesc des. Incep sa ma invart si impreuna cu tine dansam un vals numai de noi inteles.
Totul se sfarseste intr-un sarut care te topeste si ochii tai devin acum caprui. Nu stiu de ce. Nu stiu care a fost primul care a vrut sa sarute. Nici nu vreau sa stiu.
Ne uitam amandoi speriati unul la altul. Ce naiba?! Nu e prima iarna in care imi trezesti amintirile. Lacrimile iti inunda ochii dar nu le vad cand cad. Sunt speriata.
Fac un pas in spate si incerc sa fug spre scara blocului dar privirea din ochii tai ma opreste.
Ce e?

De ce nu mai ai ochi albastri?

De ce nu ma lasi sa plec?

De ce ai ochii atat de banali acum?

Cate intrebari fara rost. Acum realizez ca... la naiba. Nu imi pasa. Mai voiam sa te mai sarut o data. Si inca odata. Sa te topesti pe buzele mele de zeci de ori. Eram egoista. Si stiu. Eram constienta si atunci.

miercuri, 16 decembrie 2009

De ce inselam?


Scriu din nou. Gata am revenit si nu mai scapati de mine.

Acum cateva minute Ghita
[nu dau nume ca iese scandal si abureli] m-a intrebat de ce inselam. Am stat si m-am gandit. De fapt nu am stat deloc. Am raspuns repede ca si cum stiam raspunsul asta de mult. Am scris repede cu un ranjet de copil tampit pe fata.

Acum, cand trebuie sa scriu pe blog parca e mai greu. Parca mainile imi dispar in tastatura si butoanele mici si insemnate cu litere si cifre sunt departe.

Primul raspuns care mi-a venit in cap a fost... din plictiseala. Poate ca inselam ca sa mai schimbam ceva in rutina asta idioata. Poate vrem putina actiune, putin altceva si putin stres. Adrenalina poate?
Apoi m-am gandit de gresesc si am considerat ca o facem din egoism. Poate ca nu ne ajunge o singura persoana care sa ne iubeasca. Poate ca vrem mai multe. Doua, trei. Dar ajungi sa le pierzi pe toate. Desi stii ca faci o prostie iti place. Iti place sa fii egoist si sa ai totul numai pentru tine. Sau poate nu chiar totul. Dar cu siguranta mai mult decat iti este permis.
Sau probabil ca vrem sa facem pe cineva gelos. Si atunci inselam.

Si poate ca totusi o facem numai pentru ca iubim [asa cum a spus si Ghita]. Poate o facem pentru ca iubim. Ca iubim prea mult dar suntem prosti. Suntem prosti epntru ca nu stim ca ceea ce iubim e totul, si atunci cand inselam ranim, spargem, rupem ceva in celalalt. ,,Nu stim sa ne folosim de iubirea care ne e data". Si atunci o aruncam, constienti fiind ca suntem niste prosti.
Sunt destul de aeriana. Nu stiu. Intrebarea asta o sa ma tina treaza noaptea asta. Sunt sigura ca mai sunt si alte raspunsuri, mai mult sau mai putin adevarate.

Am gasit din nou tastele. Sau poate ca nu e asa.
Am o senzatie stupida. Intrebarea asta m-a trezit. A fost ca o palma, iar acum pata rosie incepe sa apara pe fata mea. Intrebarea asta a fost o poarta pentru amintiri. Auch!.


Voi de ce inselati? Vreau sa imi spuneti, sa imi explicati, sa ma faceti sa inteleg.

marți, 15 decembrie 2009

Alt premiu de la Nakudo


Pentru ca Sarbatorile mele sunt intotdeauna asa cum vreau eu [mai mult sau mai putin]. Si Nakudo imi face vacanta si mai frumoasa.

Alt premiu de la ea, alte zambete si... alte multumiri.

marți, 8 decembrie 2009

27.12.2009


08.11.2009
Zilele astea am avut o mica mare problema. Am astigmatism [din pacate] si sambata seara mi'am spart ochelarii [cum?! Am calcat pe ei]. Asa ca am avut cam 3 zile la dispozitie sa vad cam cum arata lumea... in ceata.
A fost... ceva aproape socant.
Inafara de faptul ca ochii imi oboseau mult mai repede si imi dadeau dureri de cap la propriu totul a fost destul de O.K. [daca nu luam in calcul faptul ca nu ma simteam destul de sigura incat sa alerg].
Seara... luminitele de Craciun atarnate prin oras pareau mult mai... colorate, aproape vii. Cum ma bazam foarte mult pe auz in clipele acelea, daca faceai abstractie de zgomotul autoturismelor de pe strada, puteai auzi cele mai noi barfe. Le sopteau incet beculetele si sclipeau ca si cum rasuflau usurate sau zambeau. Nici o luminita nu era trista. Poate doar cele stinse, cele care nu au reusit sa se aprinda. Dar eu nu le zaream pe acelea. Pentru ca lumea mea intunecata era plina de beculete si zgomote. Verzi, rosii, albastre, albe... Toate zambeau. Toate aratau ca... la naiba a venit iarna.

15.12.2009 [LaMultiAniAnna!!!]
Am lipsit o vreme stiu. E...
Sunt fericita. Stii ce fericita sunt?! O DOAMNE!!! De aproape 12 ore ninge incontinuu. Dimineata eram in extaz. Ce teza la mate?! E pe naiba. Noi eram 20 de copii afara si ne bateam cu zapada. Nu o sa imi mai fie sete mult timp de acum. Dar oricum. Sunt.... OH! Super bine dispusa si super happy. Sunt sacaitoare si ma enervez repede dar... ce conteaza?!!! Astept cu nerabdare ziua de 27. Eu nu astept Craciunul!!! Eu astept sa plec de aici!!! Nu vad ce ma poate opri. Nimic nu ma poate lega.
In momentul asta pe PROTV e un film de doi bani. Nu stu sigur despre ce e sau chestii de genu' dar ma calca pe nervi. Nu imi pot imagina cum ai putea sa te gandesti asa: ,,Cand sa redactez actele pentru divort? Inainte sau dupa Craciun?" Am mai intalnit o faza de genu' asta intr-o carte mai veche ,,Daddy". Nu ai stiu sigur de cine era scrisa dar... asta, in ochii mei e cea mai mare prostie. Daca vrei sa divortezi o faci si inainte de Craciun, si dupa Paste si de Revelion. Dar ma rog.

Vreau ciocolata.

sâmbătă, 5 decembrie 2009

De ce nu?!


Cineva ma intreba odata ,,Ce ai? Ce te-a afectat in utima vreme?" si voiam sa ii raspund. Voiam sa ii spun ca ma afecteaza indiferenta si egoismul, ura si dorinta de razbunare. Voiam sa ii zic ca ma afecteaza ingrozitor plictiseala si linistea, ca vreau sa fie unul si altul langa mine. Voiam sa zic ca acolo departe sau oriunde nimeni nu e 100% sincer.
Uneori vreau sa ma doara si pe mine in cur de sentimentele celorlalti, vreau sa fiu altcineva, altcumva. Vreau sa fiu altceva.
Vreau sa fiu o pasare calatoare, un vesnic semn de intrebare, un zambet care apare si piere in 2 secunde, sa fiu un cercel pierdut de care nu iti mai amintesti decat din cand in cand, atunci cand realizezi ca lipseste. Dar stiu ca asta nu pot sa o schimb.
Mi-ar placea sa fiu un fir de iarba care te raneste putin. Dar desi rana e mica suferinta e... comparativ cu rana... mult mai sacaitoare. Vreau sa fiu ACEL fulg de nea care iti intra in ochi cand te grabesti. Sau poate o pana de curent care iti distruge cea mai frumoasa conversatie cu cineva. Sau poate pana de curent care te invaluieste in intuneric pe tine si pe cel care iti e alaturi. Nu sunt rea. Nu sunt cruda.
Sunt buna. Sunt blanda. Sunt un copil. Cineva imi spunea in vara ca orice copil e un inger. Toti suntem ingeri. Toti! Toti ascundem o bucatica din copilarie. Tuturor ne vine unoeri sa ne jucam cu jucaria pe care am zarito in vitrina magazinului pentru copii.
Sunteti rai. Sunteti aspri si ma loviti. Nu ma doare fizic. Ma doare sufletul! Ma simt asa de... nu stiu. Diferita uneori incat imi vine sa imi iau lumea'n cap. Vreau sa fie 5 ca mine: cinci copii mici, obositori si zambareti. Vreau sa ma calce pe nervi. Sa vad cum e. Sa vad cum va simtiti.
Am invatat sa cant, sa dansez, sa vorbesc, sa citesc, sa scriu... Si da sunt bucuroasa ca le stiu pe astea. Dar de ce nu ne invatata nimeni cum sa fim buni, cum sa fim fericiti, cum sa nu fim egoisti? Nu stie nimeni cum sa faca asta nu?! Nu stie nimeni cum sa ne faca sa fim buni?! De ce manualele de matematica de la scoala nu se inlocuiesc cu unele de ,,Bunatate" sau ,,Fericire"?
Cand ,,am sa fiu mare" o sa scriu un manual care o sa se numeasca ,, Manual de Fericire". O sa contina lectii, teoreme, reciprocele teoremelor, desene, prebleme rezolvate si exercitii. O sa aiba un cuprins si o sa aiba cam un cemntrimentru jumatate grosime.
Pentru ca pe mine m-ar face fericita un astfel de manual. M-as simti bine sa stiu ca, pentru momentele in care sunt cu moralul la pamant, am in biblioteca ,,Manualul de Fericire''.

joi, 3 decembrie 2009

Am dreptate?!



Sunt o fana Nichita Stanescu. Si... am citit destul de mult de la el. Si... am ajuns la urmatoarea concluzie: pentru el o iubire este unica, irepetabila.
Din punctul asta de vedere sunt aproape dezamagita.

Pentru mine fiecare dragoste e la fel ca cea care a fost inaintea ei si o sa fie la fel ca cea care urmeaza. Nu e nici o diferenta. Poate ca difera doar putin atitudinea ta fata de ,,partener" dar in schimb nu gasesc nici o diferenta.

Si totusi UNA difera. Doar una. E diferita. Te face mai fericit/a si iti da aripi. Iti aduce zambetul pe buze cand te astepti mai putin si te surpride prin... nimic.

Nu. Nu ma intelege gresit. Te surprinde prin nimicuri, lucruri mici care de obicei nu te incanta.
Ajungi sa faci sacrificii si, in unele cazuri, sa ajungi sa te uiti la fotbal sambata seara in loc sa iesi la ,,shopping cu fetele" pentru ca ,,Glumesti?! Eu intotdeauna am fost o microbista convinsa doar ca nu stiu inca cu ce echipa tin" sau sa stai in oglinda jumatate de ora ca sa iti aranjezi un vartej de care nici nu iti pasa altadata doar pentru ca... stii ,,Asa mi-a spus ea ca imi sta mai bine. "
Si la sfarsitul acestei iubiri care, desi intr-adevar dureaza mai mult decat celelalte tot se termina, ajungi sa pufnesti suparat ,,La dracu'. Uite cu ce mi-am pierdut eu timpul." Si cand iti pasa cu adevarat nu uiti. Si nu plangi pentru ca a preferat sa se desparta de tine. Nu nu. Tu pur si simplu stii ca il/o iubesti si ca daca se intoarce ierti. Si stii [sau daca nu stii te convingi de unul/a singur/a] ca a avut un motiv intemeiat, poate si-a gasit perechea... Nu plangi si nu suspini. Dar iti e dor si chestia asta de trei litere te roade pe interior. Dar nu arati asta ca doar, tu ai rezistat atat de mult timp, vitejeste as putea spune.
Si nici eu, daca m-ai indeparta sau doar mi-ai zice sa tac as pleca si as tacea. Sau ma rog. Poate ca nu as tacea pentru ca... nu pot. Dar as pleca. Si te-as lasa. Si as astepta un semn. Si daca nu ar veni as continua sa astept. Pentru ca eu, eu pot sa iert. Am capacitatea asta care, deseori, ma face sa uit repede repede.


Tu ce parere ai? Toate iubirile sunt la fel sau... sau nu? Haide! Da'ti cu parerea. Ard de curiozitate.^^

O să te plouă pe aripi, spuneai,
plouă cu globuri pe glob şi prin vreme.
Nu-i nimic, îţi spuneam, Lorelei,
mie-mi plouă zborul, cu pene.

miercuri, 2 decembrie 2009

Atat.

E fericita.
Oboseala ii lipeste pleoapele si toate orele pe care le-a suportat in ziua aceea isi aratau acum efectul. Aproape ca se clatina pe picioare dar ce naiba?! era fericita.
Asta era tot ce ii trebuia. O fraza in care el sa isi anunte venirea ca altceva nu-i mai trebuia.
Zambea si radea uite asa: degeaba. Isi calca pe nervi prietenii si nu-i pasa de nimeni. Era bine dispusa asa cum nu mai fusese ea de cand venise ultima data de la el.
Se trantea in pat si se scufunda in intuneric, chipurile sa recupereze somnul pierdut cu o noapte inainte dar nu putea sa adoarma.
Inchidea ochii si inima ii incepea sa ii bata mai tare. Isi strangea si mai tare ochii si, cu un zambet ironic pe buze incerca sa adoarma. Parca simtea cum se ridica si cum fasaie usor materialul pernei care nu mai suporta nici o greutate. Bineinteles ca nu era asa. Doar ca, intr-un fel sau altul era... vorba aia... beata de fericire. Si foarte obosita. Dar asta era ultimul lucru care conta pentru ea.
Avea sa il vada. Avea sa fie mai fericita ca oricine.
Era bucuroasa ca urma sa se duca mai intai ea la el... Dar o apuca ipocrizia cand se gandea ca urma sa vada si el cum e viata ei de zi cu zi acum. Aproape ca i se parea imposibila toata chestia asta.
Asa cum florile de toamna rezista 2-3 saptamani daca le pui o lingurita de zahar in apa asta ii trebuia si ei. Putin zahar in vaza ei ca sa isi recapete culoarea in obraji. Obosise sa fie fericita de una singura.
Ii trecea prin minte, in unele momente de slabiciune, faza care urma dupa ce el ar fi plecat din nou... Probabil ca o sa fie destul de deprimata... Dar ultima data nu fusese asa. Fusese fericita ca il vazuse si nu a varsat nici o lacrima grea. Erau lacrimi usoare. Lacrimi dulci, de fericire care ajungeau sa se inece pe buzele ei.
Dupa putin timp isi revenise si intrase din nou in lumea ei. Astepta cuminte pe bancheta din fata a masinii si zambea asa... degeaba. Se simtea bine. Si stia ca nu era ultima data cand o sa il vada, asa cum a stiut cu un an in urma ca nu o sa se certe pentru totdeauna. Stia ca o sa se impace si ca o sa o ierte si ea o sa il ierte pe el. Si tot asa. Stia ca orice ar fi fost era in stare sa il convinga sa o ierte.
Dar acum nu se gandea decat la cum o sa ii arate orasul, luminitele si cele mai frumoase zone. Stia ca o sa se distreze amandoi sau, in cel mai rau caz doar ea.
Era nerabdatoare sa afle cam cum o sa fie cateva zile cu el in viata ei. Era curioasa si voia sa stie ce parere va avea el despre viata ei atat de ,,zbuciumata" care se scurgea pe drumul dintre scoala spre casa.
Stia ca nu mai era prea mult. Stia ca o sa fie niste zile PREA bestiale ca sa fie adevarate. Si spera ca, daca era un vis, sa nu se trezeasca niciodata. Voia sa doarma asa, pentru totdeauna. Nu voia ca nici un sunet sa o deranjeze, nu voia sa asculte muzica. Acum voia doar ca ea sa fie ascultata de muzica si de toti cei din jur. Atat.

marți, 1 decembrie 2009

E INTAI DECEMBRIE!


Putin imi pasa ca e Ziua Romaniei! Putin imi pasa ca sunt roman. La dracu' OFICIAL e iarna!
E INTAI DECEMBRIE!

Si trebuie sa recunosc ca toamna a trecut foarte repede. Trei luni cred ca au trecut de cand ma plangeam ca... e toamna! Acum sunt in culmea fericirii!
BA E IARNA! Wa de cand astept ziua asta.