E intuneric. Si ce daca? Pentru cei doi indragostiti nu conteaza. Nu conteaza ca e trecut de miezul noptii, nu conteaza ca sunt singuri in parc, nu conteaza nimic.
29.09.2009
Acum era captivata de cartea aceea. O citea usor si intelega repede. Uitase de el si de restul lumii. Asa facea de fiecare data. Se lua cu o carte si uita ca mai exista lume in jurul ei, ca biblioteca se inchide la o anumita ora, ca are nevoie de mancare etc. Inchise cartea care avea un final atat de fericit incat nu ii venea sa creada ca pe coperta scria ,,Inspirat din fapte reale". Rasufla si zambeste. Frumoasa carte. Ridica capul si spre marea ei bucurie el nu mai era acolo. Se ridica si da sa plece. Parfumul lui persista in anumite locuri. Nu conteaza. Si totusi, asta ii aminteste de acea prima noapte pe care au petrecut-o impreuna. El a sunat la usa la o ora tarzie, ea a deschis curioasa si la vazut pe el. A zambit si a dat sa zica ceva dar buzele lor s-au lipit si intr-o clipa era lipita de peretele din dormitor. Suna pervers si violent, si totusi totul s-a intamplat atat de repede si atat de placut incat nu s-ar supara sa se mai intample odata. Zambeste cand isi da seama de ceea ce gandeste si parca ii pare rau ca s-a imbracat in negru. Ii pare rau si pentru acea ceasca de cafea trantita pe perete, sa nu mai vorbim de oglinda aia din hol. Nu credea ca totul ii va trece asa de repede. Si nu pentru ca nu ii pasa ci pentru ca, din contra, ii pasa prea mult. El cu siguranta nu ar fi vrut ca totul sa se desfasoare asa. Era gata sa ii respecte dorinta. Dar odata cu asta a mai facut o promisiune. Iubirea ei era pentru el. Doar pentru EL. Daca el nu o vrea, nu o va avea nimeni. Niciodata. Prefera sa ramana fata batrana decat sa isi ofere un dram din infinita ei dragoste altuia. Era convinsa ca ea a gresit undeva, cumva de s-a ajuns aici. Ajunge acasa, strange cioburile si incearca sa curete cafeaua de pe perete. Picaturile maronii s-au scurs atat de frumos pe vopseaua alba incat nu ii vine sa le curete. Lasa asa peretele acum umplut cu un model in ton cu mobila de bucatarie.
Dupa ce a privit-o fara sa spuna nimic o vreme a plecat cat de repede a putut de acolo. Stia...
[- sunt lucrari needitate (exceptand cateva greseli de scriere), de fapt, primele mele ,,Postari Nefinalizate". stilul asta e complet diferit de cum