Postari nefinalizate - part. 1

16.03.2009
Oare tie iti pasa de ceilalti? Oare?

Zici ca nimanui nu ii pasa de tine, ca nimeni nu te iubeste, ca nimeni nu vrea sa te ajute.

Dar tu pe cine lasi sa se apropie de tine? Cui dai o sansa? Mie? Ai gresit! Eu nu te pot ajuta tot timpul!Nu am destula experiata si decat sa dau sfaturi care nu te ajuta cu nimic mai bine tac.

06.06.2009
E intuneric. Si ce daca? Pentru cei doi indragostiti nu conteaza. Nu conteaza ca e trecut de miezul noptii, nu conteaza ca sunt singuri in parc, nu conteaza nimic.

E prima lor intalnire. Nu sunt dispusi sa o termine fara un sarut. Stau pe o banca fara sa se priveasca. Vorbesc neincetat despre lucruri banale.

Ea e zgribulita. Tricoul ala vaporos de vara nu o ajuta deloc si nici nu opreste vantul sa ii sfasie pielea.

El sta relaxat pe banca si raspunde linistit la intrebarile fetei. Se apropie de ea, o ia in brate ca sa o apere de vantul taios si isi continua conversatia. Ii asculta fermecat vocea. E ca un clopotel. Ca zeci de clopotei.

Ea simte. Simte ca nu e ascultata cu atentie si ridica privirea din pieptul lui. Ridica privirea tematoare si realizeaza ca buzele lor sunt apropiate. Se uita unul la altul tacuti si iti apropie si mai mult fetele. Ea inchide ochii si il saruta, punandu-si o mana pe fata lui. El, umit, luat pe nepregatite se lasa sarutat...

29.09.2009
Acum era captivata de cartea aceea. O citea usor si intelega repede. Uitase de el si de restul lumii. Asa facea de fiecare data. Se lua cu o carte si uita ca mai exista lume in jurul ei, ca biblioteca se inchide la o anumita ora, ca are nevoie de mancare etc. Inchise cartea care avea un final atat de fericit incat nu ii venea sa creada ca pe coperta scria ,,Inspirat din fapte reale". Rasufla si zambeste. Frumoasa carte. Ridica capul si spre marea ei bucurie el nu mai era acolo. Se ridica si da sa plece. Parfumul lui persista in anumite locuri. Nu conteaza. Si totusi, asta ii aminteste de acea prima noapte pe care au petrecut-o impreuna. El a sunat la usa la o ora tarzie, ea a deschis curioasa si la vazut pe el. A zambit si a dat sa zica ceva dar buzele lor s-au lipit si intr-o clipa era lipita de peretele din dormitor. Suna pervers si violent, si totusi totul s-a intamplat atat de repede si atat de placut incat nu s-ar supara sa se mai intample odata. Zambeste cand isi da seama de ceea ce gandeste si parca ii pare rau ca s-a imbracat in negru. Ii pare rau si pentru acea ceasca de cafea trantita pe perete, sa nu mai vorbim de oglinda aia din hol. Nu credea ca totul ii va trece asa de repede. Si nu pentru ca nu ii pasa ci pentru ca, din contra, ii pasa prea mult. El cu siguranta nu ar fi vrut ca totul sa se desfasoare asa. Era gata sa ii respecte dorinta. Dar odata cu asta a mai facut o promisiune. Iubirea ei era pentru el. Doar pentru EL. Daca el nu o vrea, nu o va avea nimeni. Niciodata. Prefera sa ramana fata batrana decat sa isi ofere un dram din infinita ei dragoste altuia. Era convinsa ca ea a gresit undeva, cumva de s-a ajuns aici. Ajunge acasa, strange cioburile si incearca sa curete cafeaua de pe perete. Picaturile maronii s-au scurs atat de frumos pe vopseaua alba incat nu ii vine sa le curete. Lasa asa peretele acum umplut cu un model in ton cu mobila de bucatarie.

Dupa ce a privit-o fara sa spuna nimic o vreme a plecat cat de repede a putut de acolo. Stia...




[- sunt lucrari needitate (exceptand cateva greseli de scriere), de fapt, primele mele ,,Postari Nefinalizate". stilul asta e complet diferit de cum nu scriu acum. -]