sâmbătă, 5 decembrie 2009

De ce nu?!


Cineva ma intreba odata ,,Ce ai? Ce te-a afectat in utima vreme?" si voiam sa ii raspund. Voiam sa ii spun ca ma afecteaza indiferenta si egoismul, ura si dorinta de razbunare. Voiam sa ii zic ca ma afecteaza ingrozitor plictiseala si linistea, ca vreau sa fie unul si altul langa mine. Voiam sa zic ca acolo departe sau oriunde nimeni nu e 100% sincer.
Uneori vreau sa ma doara si pe mine in cur de sentimentele celorlalti, vreau sa fiu altcineva, altcumva. Vreau sa fiu altceva.
Vreau sa fiu o pasare calatoare, un vesnic semn de intrebare, un zambet care apare si piere in 2 secunde, sa fiu un cercel pierdut de care nu iti mai amintesti decat din cand in cand, atunci cand realizezi ca lipseste. Dar stiu ca asta nu pot sa o schimb.
Mi-ar placea sa fiu un fir de iarba care te raneste putin. Dar desi rana e mica suferinta e... comparativ cu rana... mult mai sacaitoare. Vreau sa fiu ACEL fulg de nea care iti intra in ochi cand te grabesti. Sau poate o pana de curent care iti distruge cea mai frumoasa conversatie cu cineva. Sau poate pana de curent care te invaluieste in intuneric pe tine si pe cel care iti e alaturi. Nu sunt rea. Nu sunt cruda.
Sunt buna. Sunt blanda. Sunt un copil. Cineva imi spunea in vara ca orice copil e un inger. Toti suntem ingeri. Toti! Toti ascundem o bucatica din copilarie. Tuturor ne vine unoeri sa ne jucam cu jucaria pe care am zarito in vitrina magazinului pentru copii.
Sunteti rai. Sunteti aspri si ma loviti. Nu ma doare fizic. Ma doare sufletul! Ma simt asa de... nu stiu. Diferita uneori incat imi vine sa imi iau lumea'n cap. Vreau sa fie 5 ca mine: cinci copii mici, obositori si zambareti. Vreau sa ma calce pe nervi. Sa vad cum e. Sa vad cum va simtiti.
Am invatat sa cant, sa dansez, sa vorbesc, sa citesc, sa scriu... Si da sunt bucuroasa ca le stiu pe astea. Dar de ce nu ne invatata nimeni cum sa fim buni, cum sa fim fericiti, cum sa nu fim egoisti? Nu stie nimeni cum sa faca asta nu?! Nu stie nimeni cum sa ne faca sa fim buni?! De ce manualele de matematica de la scoala nu se inlocuiesc cu unele de ,,Bunatate" sau ,,Fericire"?
Cand ,,am sa fiu mare" o sa scriu un manual care o sa se numeasca ,, Manual de Fericire". O sa contina lectii, teoreme, reciprocele teoremelor, desene, prebleme rezolvate si exercitii. O sa aiba un cuprins si o sa aiba cam un cemntrimentru jumatate grosime.
Pentru ca pe mine m-ar face fericita un astfel de manual. M-as simti bine sa stiu ca, pentru momentele in care sunt cu moralul la pamant, am in biblioteca ,,Manualul de Fericire''.

8 comentarii:

nakudo spunea...

e o lectie draga mea smile care nu se poate invata,unii pur si simpluse hranesc cu suferintele celorlalti,se bucura de rau,sau mai grav urasc fericirea celuilalt,bunatatea,creativitatea.Nu santem egali ..unii sant impotenti intelectual si afectiv...iar viagra pentru inima nu s-a inventat...te imbratisez cu drag,mare...

agresata.de.fantome spunea...

Manuaalul de fericire. Mi'ar trebui si mie'un desta. E scump? :>

agresata.de.doua.fantome.mai.mici spunea...

vroiam sa zic: daca il multiplici.
il vinzi scump? :>

nakudo spunea...

unde ai disparut?esti bine?

BeBe^^ spunea...

Da Nakudo. Sunt OK. Acum... :D Am fost sambata seara la un concert si am calcat pe ochelarii mei. Si... :D Am astigmatism. Si oricum in perioada asta am fost bagata in teze. Sper sa scriu ceva cat se poate de curand. Doar sa gasesc un... ceva... Subiect cred...

nakudo spunea...

scrie cand simti si ce simti...ti-am zis ca asta te face speciala..sinceritatea...da tot am fost ingrijorata...recunosc...:))...bafata la teze...mai fa si tu doua trei fituici...

Ana Gabriela spunea...

abia astept sa para...de ce nu-l scrii??? poti sa incepi Manualul de fericire...nimeni nu te impiedica sa stii:))

BeBe^^ spunea...

Da. Doar ca momentan nu am idee despre ce sa scriu. Am mai avut o tentativa de a scrie un roman impreuna cu o prietena. Era o idee super tare. Doar ca a esuat lamentabil. Cred ca totusi o sa incep in vara sa ma ocup de cartea aia. Si poate dupa aia Manualul ;))

Trimiteți un comentariu