miercuri, 23 decembrie 2009

Incep sa ma enervez

Ma simt goala pe dinauntru. Oglinda nu imi mai reflecta ochii stralucitori... acum sunt caprui si atat. Parca sclerotica si-a pierdut umiditatea aia stralucitoare. Nu stiu. Nu am motiv. Nu mai simt bucuria aia a Craciunului. Singurul lucru care ,,miroase" a sarbatori e spumantul meu de baie. Cartile nu ma mai incanta, vorbele tale nu ma mai fac sa ma simt bine, dorintele nu au nici un rost. Ma simt de-a dreptul stupid. Parca nu sunt eu. Teancuri intregi de foi scrise stau pe birou si langa pat. Nimic nu ma multumeste. Ma simt pustiita. Am impresia ca ma-ti imbalsamat si tot sangele meu a fost inlocuit cu o chestie chimica care nu e compatibila cu corpul meu mort. Poti sa zici ca sunt ,,emo" sau ca aberez, poti sa spui ca sunt nepasatoare si rece, poti sa spui orice. Acum nu ma intereseaza [dar stai sa vezi cum o sa fie cand o sa ii revin]. Aberez fara nici o strangere de inima. M-am obisnuit sa imi inec amarul in sticle cu apa chioara si lacrimile in hartii si cerneala. Tastele ma privesc acum indiferente. Acum sunt doar niste simboluri pe care nu le inteleg. Nu ma mai ajuta sa imi ridic putin moralul. Simt ca nu ma intelegeti. Simt ca nu ma inteleg. Nu stiu ce e cu mine, nu stiu ce mi-am facut. Si sincer nu sunt curioasa. Vreau totul si nimic. Sunt totul si nimic. Am o legatura cu toti si totusi nici una. Acum sunt rezerva. Stau pe banca si astept sa intru in joc. Zapada nu ma mai inveseleste, glumele nu imi mai aduc zambetul pe fata. Cartile ma lasa rece si muzica imi face golul din piept sa para si mai mare. Stau in pat si sper sa fiu bolnava. Nu vreau sa cred ca asta e una din momentele alea de cacat in care nici macar eu nu ma inteleg pe mine dar ma astept ca voi sa ma intelegeti. Adevarul e ca acum nu vreau sa ma intelegeti. Cred ca am nevoie de o pauza. Sau poate ca pur si simplu sunt mult prea nerabdatoare. Nu stiu daca ma crezi... dar sunt curioasa ce e in mintea mea. Si sunt curioasa cum se formeaza faza asta cu atasamentul de cineva [a devenit automatism]. De cand sunt mica vreau sa vad daca in capul meu chiar sunt tarate [asa cum credeam cand eram copil mic mic] sau ce e de fapt cu sinapsele astea ciudate din capul meu. Sunt curioasa dar acum, cred ca, chiar daca as primi raspunsurile la toate intrebarile care ma macina nu as fi multumita. Nu m-as bucura de ele. Si stiu ca aberez si ma repet de zece mii de ori intr-o propozitie, si stiu ca n-am dreptate, si stiu ca sunt un copil prost. SUNT CONSTIENTA! Asta ma dispera! Nu fac nimic ca sa ma schimb.
Incep sa ma enervez.
Asta'i tot.


Nu-mi pasa, stiu c-or sa vorbeasca,
Nebuniei mele sa se-mpotriveasca...
Inseamna atat de putin pentru mine
Oricum fac cam tot ce imi vine
Nu urmaresc chiar sa displac
Dar refuz mereu sa va fac pe plac...

3 comentarii:

nakudo spunea...

e o chestie tare complicata chestia asta cu atasamentul...ca si in cazul iubirii...descoperi ca te simti bine cu cineva si in prezenta cuiva...apoi realizezi ca-ti pasa,ca pui suflet,ca te consumi ca ai insomnii...ca sari la beregata altora cand e atacat...cam asa ceva..cred..dar nu sant sigura...uneori te atasezi ..nici nu stii motivul...doar se intampla...de unde concluzia ca nu ma mai intreb...bag ciocolata si inghetata si-mi odihnesc un pic creierul

Andrei Răduţu spunea...

Multa sanatate, fericire, bucurii si tot ce iti mai doresti de Mos si in noul an, alaturi de familie si cei dragi si sa te ajute Domnul ca dorintele tale sa se indeplineasca Creatsa:)

BeBe^^ spunea...

Mersi la fel. :) Sper ca ai rpimit tot ce iti doresti de Craciun. :)

Trimiteți un comentariu