Ganduri pentru domnul Conte

Domnule Conte, de ce esti marsav?
Ma lasi sa ma invart printre florile din gradina ta, apoi iei un cutit si imi faci mici crestaturi, ma pedepsesti, chipurile pentru ca... am pierdut vremea. Dansez printre culori si miresme, inteleg optimismul si buna-dispozitie, imi cant fericirea prin zambete, apoi tu vii si imi crestezi aripile?!
Iei un cutit subtire, dar a carui lama luceste in lumina slaba a becului din spatele tau. Si ma sperii, toti muschii mei se incordeaza, iar tu vii cu un zambet plat si imi atingi aripa cu lama rece. Liniuta dupa liniuta. Precise. Clare. Stii ce faci. Si faci asta pana cand lacrimile mele incep sa lase urme pe fata mea, pana cand buzele incep sa sangereze din cauza dintilor care le sfasie pentru a opri lacrimile. 
Si imi arunci cuvinte. Cuvinte pe care in scurt timp o sa le regreti, cuvinte care imi provoaca suferinta, care imi fac inima sa se scalde in sange rece. Dar eu stiu... am pierdut vremea... am stat degeaba. m-am simtit bine, am profitat prea mult, am sperat prea mult la optimist si pace... Sunt deacord cu tine. Merit... Tocmai de aceea incerc sa iti infrunt cuvintele.
Regret si tu ai inteles. Te iubesc, si ai inteles si asta. 
Si poate ca asta te face sa te opresti, sau faptul ca ai o urma de compasiune in tine. Dar iti vad zambetul cum paleste si in ochii tai apare parerea de rau. 
-Ai gresit, fluturas. Ai gresit, dar te iert. Te iert si imi pare rau ca a trebuit sa auzi toate cuvintele acelea. Stiu ca nu esti de acord cu mine, dar, fluturas, eu te iubesc si am incredere in tine. Nu mai plange. Uite, lacrimile mele iti vor folosi drept pansamente, dorintele drept crema ca sa se vindece mai repede. O sa poti sa zbori din nou, fluturas, pentru ca eu te iubesc, fluturas. Pentru ca eu te iubesc. 
,,Si eu te iubesc" Sopteau ochii mei umezi. ,,Si eu te iubesc si imi pare rau. Dar tu, tu nu ai de ce sa iti ceri iertare. Sunt de acord cu tot ce ai spus. Nu trebuia sa fac asta. Si nu te contrazic, nici macar putin." Dar tu nu poti citi totul in ochii mei mici ca doua margele. 
Ochii mei sunt prea mici, speranta ca gandurile mele vor ajunge la tine, prea mari. 
Te iubesc, domnule Conte. Te iubesc pentru ca stii sa ierti.