sâmbătă, 8 ianuarie 2011

Te iubesc, domnule Conte

Am invatat sa iti simt orice atingere, domnule Conte. Iti cant dragostea acum. Iti cant dragostea si ura. Dragostea mea si ura ta. 
Sunt singura cu tine. Eu zbor, tu incerci sa tii pasul. Sau tu mergi si incerc si eu. 
Acum sunt constienta de fiecare atingere a ta si imi place. Ma faci sa tremur si sa ajung la extaz. Te iubesc, Domnule Conte, atunci cand ma mangai sau cand ma strangi in palma, cand imi sfasii aripile sau cand le saruti, cand tipi la mine sau cand imi soptesti. Te iubesc oricand. 
Tu ai sentimentele mele la tine, ai norocul tot la tine. Am reusit sa vorbesc azi cu el. Tu nu erai atent. Apoi ai venit tu si ai vorbit cu mine. Voiam sa iti zic ca eliberezi macar carabusul, sa il lasi si pe el in gradina, sa se plimbe si el printre flori, sa faca cunostiinta cu gargaritele. Dar tu nu ma intelegi, domnule Conte. Tu nu ma poti intelege. Dar eu? Eu de ce te inteleg?
Si zic ca te iubesc. Si da, asa e, chiar daca eu am o viata scurta scurta, iar tu una... pff. Si ma gandesc ca as vrea sa fiu o femeie. Sa ma poti intelege si sa ma poti iubi. Dar cum as mai zbura, dupa aia? Nu pot intelege viata fara zbor. Sau poate ca, iubirea ta imi va face aripile sa creasca, ma va face sa inteleg. 
Peste putin timp mor, domnule Conte. Si ce ma fac? O sa mor si o sa te mai am. Alt fluture, poate mai mare si mai frumos te va iubi. Iar tu, tu poate ii vei vorbi si lui, ii vei taia aripile, ii vei spune tot ce ai pe suflet. Si nici macar nu o sa te gandesti la mine. 
Vorbesc uneori cu tancii aia, cu omizile. Sunt geloase ca eu am aripi ,,mari" si ,,colorate". Dar ele nu stiu ca sunt singurul fluture din gradina si ca, de fapt, sunt altii mult mai mari. Poate ca, chiar ele se vor transforma in fluturi mai mari si mai frumosi. 
Eu o sa mor. Mai am putin si zbor. Deja imi simt aripile ingreunate si picioarele moi. Asa se intampla. 
Nu am putut sa ma indragostesc de un alt fluture, sau de o ganganie anosta. Mi-a trebuit sa ma indragostesc de tine. Si nu regret. Sunt doar geloasa. 
Acum deschizi incet ochii. Ai dormit. Eu stau pe mana ta si vorbesc. Tu nu ai auzit, sau cel putin nu puteai: dormeai. Doar cand dormi iti pot face declaratii de dragoste, domnule Conte. Misti mana pe care stau eu si te uiti la ea. Imi zambesti. 
-Buna dimineata, fluturas?
Ma intrebi. Si eu as mai tine odata discursul asta, doar sa stiu ca ma auzi, ca ma asculti... ca ma intelegi. 
Te iubesc, domnule Conte, si asta e tot ce conteaza. 

2 comentarii:

raza de soare spunea...

inainte sa las comentariul am citit toata seria Domnule Conte, e incredibila...sper ca mai urmeaza fiindca e super interesanta si e foarte originala aceasta iubire a fluturelui...

BeBe^^ spunea...

Raza de soare, mai urmeaza inca... cred ca doua texte... Nu stiu. In functie de ce mai vrea fluturele asta sa scriu. Oricum, ultimul text, valeeeu. Abia astept sa il scriu. :))

Trimiteți un comentariu