joi, 3 februarie 2011

Buna dimineata!

Cred ca m'a apucat melancolia sau, poate, doar dorul.
Tot ce imi pot aminti este cum ma topesc intr-o imbratisare grea. Dormi iar eu te privesc cu ochii pe jumatate inchisi. Indiferent de cat imi doresc sa te privesc normal si sa te vad clar, ochii mei tind sa se lipeasca, iar capul sa se sprijine din nou de pieptul tau. Asa ca ma conformez. Te mangai incet, iar mintea mea se cufunda iar in intuneric.
A doua oara cand ma trezesc este din cauza luminii. Ridic capul de pe perna si privesc in jur pentru a-mi da seama unde sunt. O clipa inima crede ca nu recunoaste locul, dar creierul ii spune ca deja il cunoaste prea bine. Ma calmez, iar somnul ma cuprinde in timp ce capul meu se indreapta iar spre perna.
Urmeaza ultima trezire. E din cauza ta. Sau datorita tie. Ma mangai incet pe ata in timp de dorm. Am parul ravasit si ochii mici. Casc si iti spun ,,Buna dimineata!". Iubesc sa spun asta. Doar ca de obicei nu am cui. Azi e diferit. Imi place sa ma trezesc cu chipul tau langa al meu. Iubesc senzatia.
Ne ridicam din pat, stam putin, ii salutam pe ai tai si mancam ceva. La 12 jumate plec. La 1 jumate sunt inapoi.
Acum sunt parca mai ametita din cauza oboselii dar inca foarte bine dispusa pentru ca am petrecut 24 de ore impreuna.

1 comentarii:

Chriss spunea...


"Urmeaza ultima trezire. E din cauza ta. Sau datorita tie."

Trimiteți un comentariu