Ilustra batranete...

Cum o fi sa stai intre 4 pereti reci, cu o soba calda langa tine si o pisica care plange de foame. Dar tu nu stii ca pisica plange. Anii si-au pus amprenta peste toate simturile tale: vaz, auz, miros. Orice. Mobilierul simplu si acoperit de praf, aerul inchis, ciobul de oglinda de pe pat, cana acoperita de grasime si peretii acoperiti de poze alb-negru tradeaza varsta locului, varsta locatarului.
Inchid ochii si incerc sa imi imaginez locul asta cu un strop de viata in el. Cu un strop de viata tanara in el. Cana a disparut, pe rafturi nu mai sunt lingurile si farfuriile acoperite de praf, patul nu are la cap, frumos asezate, pernele si paturile, geamul deschis si perdeaua fluturand in adierea vantului. Asa arata. Pozele sunt acolo, tot pe perete, dar cand sunt privite nu aduc lacrimi si zambete pe fata celui care le priveste, ci doar zambete. Pisica aceea cafenie a ramas la fel: agitata, razgaiata. Se plimba de ici pana colo. A disparut aerul apasator. Acum mirosul florilor de cires dainuieste in camera si pare ca nu o sa dispara niciodata. Dar dispare. Dispare cand revin in prezent. 
Ma uit la tine. La tine care care stai in pat si privesti spre ciobul de oglinda. Iti freci mainile si spui ca iti e frig, ca si cum noi nu am fi acolo, ca si cum noi nu te-am auzi. Ca sa nu para ca te lasi cuprinsa de amintiri prea mult, te intinzi spre baiatul de langa pat: Uite, uite am mainile reci. Imi e frig. Toata ziua numai asa fac din maini incercand sa le incalzesc. spui in timp ce gesticutezi si arati cum incerci tu sa iti faci sangele sa circule mai bine. Dar si tu stii ca nu e frig in camera. Batranelea iti face inima lenesa, iar sangele e prea indragostit de inima ca sa ii impuna un ritm alert. El doar face cum spune ea. Actioneaza sub porunca ei. 
Ciobul de oglinda ramane pe loc, pe picioarele tale. Tu incerci sa spui ceva dar nu intelegem ce. Nepotu-tu imi face cu ochiul. Il cunosc prea bine: nu il afecteaza sau macar influenteaza cu nimic ce e aici. Sunt nelinistita. Ar trebui sa vorbesc cu ,,dumneavoastra" dar nu pot. Nu am vrut sa vin aici tocmai pentru ca batranetea ma face sa ma simt bolnava, ma face sa ma simt inutile, proasta. 
Aerul apasator nu imi mai intra in plamani, pisica nu mai toarce in mainile mele. Suntem brusc amandoua imbatranite de atmosfera. Daca atmosfera ne impune sa fim bolneva, noi suntem. 
Stau pe marginea patului, desi nu imi doresc sa stau. As vrea sa stau in cel mai indepartat colt al camerei. sub masa sau dupa soba. As vrea sa stau intr-un loc prin care timpul nu a trecut. Dar nu pot.