Fragment din jurnalul Evei

VINERI -Marti - Miercuri - Joi - si azi:
Atatea zile fara nimeni. Este prea mult sa fiu singura atata timp; totusi, mai bine singura, decat nedorita.
Trebuia sa fiu cu cineva. Eram facuta pentru asta, cred, asa incat m-am imprietenit cu animalele. Ele sunt incantatoare, sunt mereu in dispozitie buna si politicoasa, nu se uita niciodata urat la tine, nu te considera niciodata ca pe o intrusa, si sunt fericite sa te urmeze oriunde le propui sa te insoteasca. Cred ca animalele reprezinta tipul eprfect de gentelman. In toate aceste zile am petrecut atat de bine impreuna, si nu m-am mai simtit singura. Singura! Nu, as putea spune ca nu sunt asa. De ce as fi, cand mereu este un furnicar de animale in jurul meu - uneori sunt atat de multe, incat se intind pe patru-cinci hectare, astfel incat nu le mai poti numara; si atunci cand stau pe o stanca, invaluita in negura, si ma uit la masa de animalede la picioarele mele, care se misca intr-un vartej de blana colorata, sclipind vesel, multicolor sub razele soarelui, brazdata insa de multe dungi, mi se pare ca privesc un lac, chiar daca stiu ca nu e asa. In plus, sunt si stioluri intregi de pasari prietenoase, care ma inconjoara in vuiet de aripi, air cand soarele le lumineaza penele, ma ia cu ameteala privind multitudinea de sclipiri in toate culorile pe care ti le poti imagina, care aproape ca ma orbesc.
Am facut imrpruna cu ele excursii foarte lungi, vazand o mare aprte din lume, ba chiar toata lumea, cred. Si iata ca sunt primul calator din lume, si singurul, de altfel. Cand calatorim, am parte de o rpiveliste minunata cu care nimic altceva nu se compara. Pentru comoditate, calaresc un tigru, blana lui groasa si moale asigurandu-mi confortul necesar. Dar am ales tigrul si pentru ca este un animal minunat. Insa atunci cand vreau sa strabat distante mari, sau sa admir peisajul, calaresc un elefant. El ma ridica pe spinarea sa, cu ajutorul trompei, dar atunci cand descalec, pot sa o fac si singura. Cand ma vede gata de a ridica tabara, el se aseaza si eu ma las sa alunec de pe spatele sau, in jos.
Toate pasarile si animalele sunt prietenoase unele cu celelalte. Toate isi vorbesc si imi vorbesc, dar limba vorbita de ele probabil este una straina, deoarece nu pot pricepe nici macar un cuvant din tot ceea ce spun; totusi, ele, si in special cainele si elefantul, ma inteleg pe mine deseori, atunci cand le raspund. Asta ma face sa ma simt rusinata, pentru ca ele par mai intelepte decat mine, desi aspir la a ajunge Experimentul principal, si chiar intentionez sa capat aceasta pozitie.
Am invatat deja anumite lucruri, si cred ca acum am educatia necesara, dar la inceput lucrurile nu au stat deloc asa. La inceput eram ignoranta. Si tot atunci, ignoranta mea ma deranja foarte tare, deoarece, desi stateam la panda, niciodata nu eram destul de isteata pentru a fi langa apa atunci cand ea incepea sa curga in susul dealului. Dar acum acest lucru nu ma mai deranjeaza, pentru ca dupa incelungi experimente, am aflat ca apa nu curge niciodata in susul dealului, cu exceptia momentelor cand este bezna. Stiu ca atunci cand este bezna, apa curge in susul dealului, deoarece elesteul nu seaca niciodata, si daca apa care curge ziua nu s-ar intoarce noaptea, sigur ar seca. Oricum este bine mai intai sa experimentezi diverse lucruri, pentru a putea STI. Daca te bazezi doar pe presupuneri si pe lucruri aflate intamplator, atunci nu vei fi niciodata un om educat.
De exemplu, unele lucruri NU LE POTI afla, dar nu vrei sti niciodata ca nu poti, bazandu-te doar pe supozitii. Nu, in nici un caz.Trebuie sa ai rabdare si sa continui sa experimentezipana cand vei afla ca nu poti afla. Si este incantator sa afli asta prin aceasta metoda, deoarece face lumea sa para mai interesanta. Daca nu ar mai fi nimic de aflat, lumea ar fi plictisitoare. Chiar faptul ca incerci sa afli, dar pana la urma nu afli, reuseste la fel de interesant ca atunci cand, incercand sa afli, reusesti sa afli. Eu, cel putin, nu cunosc nimic mai interesant decat asta. Secretul apei a reprezentat o comoara, pana cand L-AM AFLAT; apoi tot interesul care ma rascolea s-a stins, si m-am simtit de parca as fi suferit o pierdere.
Din experimente stiu ca lemnul, frunzele uscate, penele si multe alte lucruri pot pluti. Cumuland tot ceea ce ai aflat din aceste experimente, poti ajunge la concluzia ca si stanca pluteste, dar va trebui sa te multumesti doar cu faptul ca stii acest lucr, deoarece nu exista pana in prezent nici o posibilitate de a-l demonstra. Dar o sa gasesc eu o metoda de a-l demonstra, si atunci voi resimti acel fior de nerabdare. Faptul ca la un moment dat voi afla totul ma intristeaza, deoarece atunci nu voi mai resimti acea febra a cautarii mele care imi palce atat de mult! Gandul la aceasta perspectiva nu m-a lasat sa dorm in nopatea urmatoare.
La inceput, nu mi-am putut da seama care era rostul pentru care fusesem creata, dar acum incep sa cred ca pentru a cerceta secretele acestei lumi minunate si epntru a fi fericita si a-I multumi Creatorului pentru complexitatea acesteia. Cred ca mai am multe lucruri de aflat, sau cel putin asa sper. Daca imi voi calcula foarte bine actiunile si daca nu ma voi grabi prea tare, cred ca aflarea acestor lucruri imi va lua saptamani intregi. Sau asa imi place sa cred. Cand arunci o pana,  ea e purtata de curentii de aer, departe, pana nu se mai vede; apoi, daca arunci un bulgar de pamant, nu se mai intampla la fel. Bulgarele care de fiecare data, cu repeziciune, la pamant. Am incercat de nenumarate ori acest experiment, si de fiecare data s-a intamplat la fel. Ma intreb oare de ce se intmapla asa? Bineinteles ca bulgarele NU CADE cu adevarat, dar de ce pARE  ca pica? Presupun ca este o simpla iluzie optica. Vreau sa spun ca unul dintre experimente este o iluzie, dar nu stiu care din ele. Poate ca parcursul penei este o iluzie optica, sau poate ca cel al bulgarului de pamant. Nu pot dovedi care dintre ele, pot doar demonstra ca unul dintre ele este unul fals, lasand ca altcineva sa hotarasca care.
In urma observatiilor facute, stiu ca stelele nu vor avea o viata lunga. Am vazut cateva dintre cele mai frumoase topinduse si cazand de pe bolta. Daca una dintre ele s-a topit, inseamna ca toate se pot topi, si atunci este foarte posibil ca intr-o noapte sa se topeasca cu toatele. Acest fenomen sfasietor se va prosuce candva, sunt sigura. De aceea, in fiecare noapte stau si ma uit indelung la stele, cat timp imi pot tine ochii deschisi, incercand s aimi fixez pentru totdeauna in minte sclipirea lor, astfel incat atunci cand nu vor mai fi pe bolta, sa pot recrea din memorie, pe bolta neagra, minunatele miriade, pentru a le prinde si a le privi reflexia, dublata de valul lacrimilor ce-mi umplu ochii.