Dragostea este:

1. E o chestie inaltatoare si oarba. Nu simti ca alegi momentul, esti in voia hazardului. Daca ai noroc si se materializeaza, lucruri minunate iti explodeaza in fiecare cotlon banal al corpului si vietii tale cotidiene. O miscare ritmica terminata cu extazul bun si pentru canisi (in termini uzuali:sex) capata dintr-o data incarcatura unei bombe cu fluturi in stomac. Filmele proaste se urmaresc impreuna si devin tot atatea pretexte de vorbe dulci, ras mult imperecheat, identificare ludica si putin perversa cu personaje cretinoide. Filmele sau cartile complicate nu mai sunt de neconsumat, le imparti la doi si le scuturi, fiecare tinand de cate un capat, le descotorosesti de toate floricelele snoabe, de tot balansul lingvistic autolegitimat si raman curate precum cearceafurile bunicii din copilarie.
   Mersul prin casa capata alt sens, se transforma intr-un mic dans ritualic. Se practica des iscodirea celuilalt prin investigatii repetate. Te intereseaza tot, interpretezi, faci mici caderi de paranoia, tragic adanc in piept fiecare cuvant ambiguu al ei(sau al lui), inspiri suspiciune si exprimi lucruri-care-nu-se-pot-povesti-fiinda-n-are-rost.
   Incepi sa iriti o buna parte din lumea din jur cu fericirea ta in cuplu. Dragostea e un bun prilej si pentru trierea prietenilor: foarte putini dintre ei vor rezista sa te vada fericit; si nu e vorba doar de invidie, ci de simplul fapt ca, in calitate de indragostit, chiar s-ar putea sa fii cotropitor, expansiv, si tot timpul obligat sa le bagi altora fericire pe gat. S-ar putea sa vrei sa stai nas in nas cu omul acela extraordinar pe care t-I la aruncat destinul in drum si pe care simti nevoia sa-l ,,consumi’ la nesfarsit. S-ar putea sa ignore regulile sociale. S-ar putea sa ti se rupa de rolul tau in campul muncii. Si s-ar putea sa scoti din cutia de tinichea prafuita toate sperantele mai mult sau mai putin ridicole pe care ti le faceai in legatura cu propriile puteri sau posibilitati. In interiorul dragostei nu exista ridicol.


2. E o insuportabila stare de slabiciune si vulnerabilitate. Nu prea ai de ales la inceput, iti pica pe cap, dar cu timpul te educi sa o reciclezi in forme securizante de comoditate si comfort. Daca nu iti iese macar chestiunea comfortabila, dragostea poate fi numita usor un ghinion complet. Sexul devine dintr-o chestie simpla, un adevarat peisaj accidentat, populat de tot soiul de monstri ai rutinei. Si ce e mai rau, esti obsedat de exclusivitate si de inrobirea corpului celuilalt. Chestie care se intoarce asupra ta cu o violenta dubla.
   Faci mii de chestii ,,impreuna’’ si te pierzi incet intr-un corp strain care poate la un moment dat sa tradeze groaznic si sa te lase ca pe o sticla de bere sparta pe jumatate.
   Iti enervezi prietenii cu diminutivele pe care i le atribui isteric acelui trup, acelui creier, acelor ochi, acelei guri de care ai ajuns sa fii obsedat. Iti pierzi orice mandrie, il scotocesti pe celalalt, ii citesti mesajele din telefon. Iti bati la cap prietenii cu propriile mitologii despre cuplul vostru. Pentru ca totul sa capete un gust complet de mucegai cand marele amor se va narui.
   Dupa ce totul se temina, urmeaza o ingrozitoare mahmureala, o stare idioata care te transforma intr-un zombie care ii trimite ei mesaje exasperante, care incearca sa-si recapete gustul amar al unei fericiri care de fapt n-a existat niciodata, dar la care ai lustruit ca un nebun. In exteriorul dragostei exista numai ridicol.

Prima varianta se traieste. Nu poate fi scrisa. Nu se poate face literatura din starea aceea completa de implinire. A doua varianta apare literaturizata in fel si chip, este blestemul literar al iubirii din ,,Tristan si Isolda’’, dragostea conditionata de un drog, de un pharmakon, care leaga personajele ca un blestem. Nu poate exista literatura despre dragostea fericita. Pentru mine am ales varianta 1 (sau varianta 1. m-a ales pe mine). Pentru o sedinta de lectura placuta merge intotdauna varianta 2. cand incep sa se miste haotic variantele prin viata si literatura, ei bine, atunci sa te tii: a viata aiurea si o literature slaba. Imi urez si va urez sa nu vi se intample asemenea pocinog, sa nu aveti aveti parte de dragoste ca in carti.

Cristi Rogozan

Copiata Dintr-o carte.