vineri, 5 martie 2010

Ce simti sau ce trebuie?

Deseori ma intalnesc cu vechi prieteni, care acum au liceul terminat sau oricum, e spre sfarsit si ii intreb curioasa despre profilul la care sunt acum si sunt incantata cand aud un raspuns vioi si plin de buna-dispozitie.
Dar oricat mi-ar placea mie raspunsul asta, sunt si momnete in care siguranta nu mai stapaneste vocea persoanei respective. Atunci incerc incet, cu vocea gatuita de teama sa nu mi se intoarca spatele, sa intreb ,,De ce?" si asa, o pereche de ochi tristi ma fixeaza: ,,Pentru ca mama a ales asa. Credea ca sunt un copil care nu stie ce vrea, care nu e in stare sa ia singur o decizie." Raspunsul asta, indiferent de gura din care iese, ma socheaza.
Parintii vad adesea in copiii lor doar ce e rau, ce e pueril. Odrasla lor de altadata se mareste, se maturizeaza, dar unii sunt prea orbi pentru a vedea asta. Ei considera ca, indiferent de varsta, copilul are nevoie de sfaturi pe care, nu se stie din ce cauza, nu le cere.
Cineva imi zicea acum ceva vreme ca un om trebuie sa isi urmeze destinul, si sa faca ceea ce simte, nu ceea ce trebuie si asa ii va fi usor in viata, nu va fi nevoit sa treaca prin la fel de multe greutati ca atunci cand, obositi sa asculte vocea ascutita a memei si tonul categoric al tatalui, adlescentul cedeaza si alege sa faca ceea ce ii este dictat.
Se apropie Testele Nationale care influenteaza destul de mult media de admitere, reprezentand 25%din aceasta, iar parintii sunt mai ingrijorati ca adolescentii, exagerand cu rpegatirile si banii aruncati pe culegeri si carti, pe cand copilul nici macar nu mai are timp sa proceseze toate informatiile.
Orice om, o ora sau doua pe zi ar trebui sa aiba timp sa se relaxeze, sa se destinda dupa ceteva ore obositoare de scoala. Dar unii nici macar nu mai au de ales in privinta asta. Acum orice copil de clasa a 8-a invata cel putin 9-10 ore pe zi, acestea incluzand si orele de curs.
Facand cam tot ce i se dicteaza, adolescentul nu mai traieste o viata de om, ci mai mult pe cea a unui robot, prea putini fiind cei care se revolta.
Cu fiecare interdictie, un zambet de copil se stinge.

publicat in Obiectiv, Vocea Brailei

4 comentarii:

nakudo spunea...

ramane valabil ce ti-am scris pe mess..hi-hi

Terryy spunea...

Chiar azi cand eram in autobuz auzeam o doamna care se plangea ca fiul ei invata la scoala 6 ore pe zi si plus pregatirea temelor 3 ore ajunge cum spuneai tu la 9 ore pe zi.. mai mult ca un adult la servici e cam grav acest lucru dar asta e avem nevoie de scoala ca sa nu avem de munca la 20 25 de ani

Omul de nicaieri spunea...

ei na? tu nu stii ca astia asa fraieri ca mine, ca tine care invata nu ajung nicaieri?:)) tot aia batuti in sfecla ajung departe..asa ca:))

nakudo spunea...

omplexitatea emoţională a femeii face ca orice demers mistic să aibă un bun corespondent în această catifelare feminină a oricărei interiorizări, dacă impulsul de a cuceri exteriorul este oarecum masculin, impulsul de a lua cu asalt viaţa lăuntrică, de a surprinde nuanţele inimii noastre, vine dintr-o esenţă a purului feminin ce creează acele spaţii interioare pline de lumină; orice mistică este, în principiu, feminină,la multi ani mai oama,mai

Trimiteți un comentariu