Reflectii

Ne invartim intr-un cerc al iubirii pe care il confundam intentionat cu prietenia. Ne prostim si fiecare gest ramane un simplu gest, nu o declaratie de dragoste. Ne adunam puterile si facem pe prostii. Ne e frica sa recunoastem adevarul. Cantam si cantarim fiecare cuvant. Ajungem la concluzia ca nu are nici un sens.

Ne aiurim privirile, radem de noi si plangem impreuna.

Ne cantarim din nou cuvintele. Aceeasi concluzie: nici un sens. Deschidem amandoi o carte si ne citim lacrimile dintre randuri, zambetele ascunse de pe coperti.

Inainte, fiecare miscarea de acolo isi gaseam un echivalent aici. Pentru ca kumea de acolo parea mare, infinita chiar. Acum, totul s-a schimbat. Totul de aici isi gaseste un echivalent acolo. Pentru ca acum asta e lumea infinita, lumea mare care imi ofera moduri noi de a vedea viata.

 

Totul se schimba si nimic nu ramane cum trebuie. Totul se transforma, se distruge, se invarte. Nimic nu sta pe loc. Nimic nu ramane ,asa". Totul devine ,,Altfel". Intr-un mod bun, sau rau. Si nu ai de ales. 

Sabina poate spune ,,Bine" in mai multe moduri. Un Bine care iti arata ca e deacord dar nu o intereseaza, un bine care arata ca varianta scurta de la ,,Zic cum vrei tu dar fac cum vreau eu", Bine entuziast, Bine incert, Bine Bine Bine Bine. Si nu poti sa alegi.