miercuri, 22 septembrie 2010

Confesiune... sau poate... Stele!

Stii si sunt perioade pe care le simt ca de foc, nu stiu daca ma intelegi. 
Adica parca sunt pusa la incercare, de x, y, z si trebuie sa scap de toate. Ca si cum am de dat 10 examene la materii diferite si materii surpriza. 
Si trebuie sa demonstrez ca sunt apta ca sa merg mai departe, sa merg in continuare, sa fiu buna sau rea, sa fiu spontana sau calculata, sa fiu sincera sau mincinoasa. Si eu trebuie sa aleg cum trebuie sa fiu, ce trebuie sa zic si cat de des trebuie sa o fac. Si parca e foarte frecata situatia. 
Perioade si perioade. Anul trecut pe vremea asta, trecuse perioada de foc si eu picasem aproape toate examenele: eram certata cu jumatate de natiune. Anul asta in schimb inca sunt in perioada de foc si, spre deosebire de anul trecut implica mult mai multe chestii, mai mult chin, mai mult... suflet. E frecata rau situatia. 
Daca anul trecut incercam sa scot capul din nisip, anul asta imi e frica sa nu stau din nou acolo, pe intuneric. 
M-am implicat afectiv in prea multe parti si parca pentru mine nu a mai ramas nimic. 
Parca saptamana trece repede, iar weekend-ul nici macar nu apuc sa il simt si, ce e drep, ultimele luni au trecut cu o viteza uluitoare. Si ce pot sa zic? Ca nu imi place? E nu. Ba da, am o placere sadica. Astept... vacanta. Ca de scoala deja m-am saturat. Parca nu apuc sa rasuflu usurata ca am scapat de o ora ca incepe alta, parca nu reusesc sa rasuflu usurata ca a trecut o zi, ca incepe alta, parca nu reusesc sa rasuflu usurata ca s-a terminat o saptamana ca incepe alta si tot asa. 
Si ma chinui asa de mult sa fiu draguta si sa nu dau cu batul in balta, sa nu stric tot ce am reusit sa fac pana acum... unii ma acuza de lasitate ,,Andreea, te feresti. Doar eviti un scandal care, atunci cand va izbucni va fi mai mare decat cel pe care il puteai produce acum". Pai da... ca stii, nu pot sa fiu intotdeauna curajoasa. 
Si dupa ce ca imi incalc o groaza de principii, si incerc sa fiu diplomata [recunosc ca treaba cu diplomatia nu imi prea iese], tot eu sunt aia criticata. 
Inspir, apoi expir. 
Am obosit sa mai scriu aici lucruri fara sens. Nu o sa intelegi. Ma preocupa o idee si ca sa fiu sincera ,,a preocupa" nu reprezinta decat o parte infima din ceea ce simt. Ma obsedeaza, imi mananca sufletul. 
Imi place sa complic lucrurile. Nu sunt facuta sa stau la locul meu si totusi... incerc. Daca pot, rastalmacesc orice cuvinte. Daca nu pot, comentez pana obosesti. Ca asa e firea mea. REA! 
Curaj gaina ca te tai! 

P.S. Asa mi-e dor de stele, de lumina lor si de amuzamentul pe care mi-l stranesc. Stii... ele ma lasa sa imi agat in colturile lor mici amintiri, mici regrete si mici placeri. Ma lasa sa le pun greutatea durerii mele in spte, ma lasa sa le pun un strop din dorul meu pe frunte. Azi le-am vazut. Ma uitam pe cer, azi dimineata, in timpul orelor si aveam impresia ca vad stele: atat de dor imi e de ele. Si poate ca, intr-o noapte, o sa apuc sa le zaresc, o sa apuce sa se lase impovarate de gandurile mele. Poate ca va fi curand. Poate mai curand decat cred, sau poate mai tarziu. Dar daca luna septembrie mai are putin si se consuma, urmeaza urmatoarea, octombrie, in care stelele vor fi gata sa imi sarute fruntea si sa imi faca o suvita de par sa straluceasca.

1 comentarii:

blogarasu cel viteaz spunea...

Iti dau un sfat care merita sa fie mai mult in tribune: forta andreea, forta andreea, hai, hai! Adica, nu te lasa, orice ar fi, mergi mai departe! Te critica pe nedrept? Sa te pupe undeva:-j.

Trimiteți un comentariu