Am nevoie de o stea. Imi simt sufletul prea greu. iar razele sclipitoare ale stelei imi vor face mai usoara greutatea... Dar unde sa pot gasi eu una la sfarsitul lui Septembrie, anotimp rece care nu imi permite sa imi gasesc pe cer propria-mi stea din cauza norilor. Mai e asa de mult pana la noptile calde, cu stele.... Parca prea mult. O sa reusesc sa razbat toamna si iarna asta? O sa reusesc sa imi regasesc echilibrul? O sa reusesc vreodata sa fiu puternica? Nu... nu cred... Puterea e pierduta si prea greu sa o recapat.
Nu mai am drame pe care sa le traiesc, drame care sa imi faca puterea sa revina.
Macar de as sti cand s-a pierdut si unde... ca sa ma duc dupa ea, sa o caut din nou. Umilinta ma chinuie prea tare. As fi in stare sa fac cale-ntoarsa pana cand as putea sa o gasesc... sa o regasesc [asta daca am avut-o vreodata.].
Si credeam ca odata capatata nu o voi pierde...
5 comentarii:
Cum am zis si in postarea anterioara, nu te lasa! Gaseste-ti steaua, recapatati energia si puterea, si inainte cu tupeu!
Da bai dragos bai. Doar ca nu e asa de usor... e a dracu' de greu. Dar eu lupt in continuare. Ai vazut tu sa renunt eu vreodata? :))
dragos,ce mai face adina?:))
Hmm.Nu cred ca ti-ai pierdut vreodata steaua. E undeva in tine, trebuie doar sa sti sa o cauti :) Si dupa cum te stiu eu pe tine, sunt sigura ca ai sa poti :)
eu cred ca un ti-ai acoperit geamul cu o perdea de catifea neagra si confunzi perdeaua cu norii, care nu sunt atat de gri si de multi pe cat par. razele stelutei tale strabat mii de kilometri de vid, deci pot strabate si prin niste nori ca sa te vegheze.. ea e mereu acolo :) si are grija de tine. eu sunt sigura de asta.. mai copil :* incearca sa nu mai pui tot la suflet... sau sa nu dai o importanta mai mare decat au lucrurile in realitate
Trimiteți un comentariu