marți, 26 octombrie 2010

Si intr-o zi m-am stins.

Si intr-o zi m-am stins. Asa, fara nici un cuvant. Am inchis ochii si am adormit: somnul de veci. 
Nu stiu cum s-a intamplat. Stiu doar ca asa e. Sunt aici, si de fapt nu mai sunt. 
E ca atunci cand, desi esti foarte obosit, incerci sa te uiti la un film si adormi. Cand te trezesti nu mai stii la ce parte ai ramas. Doar ca eu... eu nu ma mai trezesc. 
Oare de ce am murit? Eram prea obosita? Sau poate ca asta am simtit nevoia sa fac? Si totusi sunt aici, si nu mai sunt. 
Imi vad prietenii cum plang, si parintii, rudele. Vad doar fete cunoscute, doar persoane la care tin. Si da, unii plang. Altii, desi... erau aproape de mine, nu reusesc sa verse nici o lacrima. Ei nu plang niciodata... Ei chiar nu plang niciodata. Eu doar m-am stins. 
Iar eu stau aici, cu sufletul gol, cu inima rece, lipsita de sentimente, de durere, de compasiune pentru ei. Acum sunt moarta, acum nu mai simt nimic. 
Deci asa e, asa e sa mori. Ma vad intinsa pe covorul de o culoare incerta de la mine din camera. Catelul se invarte nelinistit pe langa mine, ma trage de urechi, ma musca de degete, ma linge pe ochi. De ce nu ma mai trezesc? Catel... sunt moarta. Si parca intelege. Se aseaza usor pe umarul meu, acolo unde adoarme de obicei si plange incet. Stie ca eu sunt doar moarta.
Eu sunt undeva, spanzurata in aer, fara sfoara. Nu ma pot misca, si totusi vad tot. Nici macar nu stiu cum arat acum. Dar vad cum persone dau navala la mine in camera, ma vad, ma analizeaza. Apoi ma dezbraca, ma spala, plange toata lumea. Imi schimba hainele in unele noi, nu le-am vazut pana acum. Ma aseaza intr-o cutie si imi pun flori pe langa mine. De ce nu realizeaza nimeni ca nu am ce face cu ele? De ce au cheltuit atatia bani pentru mine? 
Sunt doar moarta. Pur si simplu m-am stins. Nu mai plange.
 Si intr-o zi m-am stins. 

10 comentarii:

Anonim spunea...

Foarte trist dar adevarat.
Frumos mod de a vedea in viitor...nu-i rau deloc...chiar mi-a placut...Felicitari si sa traiesti o suta de ani..

Omul de nicaieri spunea...

cand te-am intrebat daca mai postezi, nu ma asteptam la ceva... atat de dur.

Anonim spunea...

frumos! blood like lemonade putem traduce! :P

BeBe^^ spunea...

Mda... Mersi Anonim 1. Te simt putin sarcastic sau mi se pare? :))

BeBe^^ spunea...

Si roxanne... in ochii mei. nu e o postare dura, ci una chiar optimista. :) E... pur si simplu ceea ce am simtit.. :-?? Atat...

Omul de nicaieri spunea...

mmmda... nu pot sa -mi spun parerea despre asta public :))

xclaudiu spunea...

E scris ca și cum n-ai înțelege implicațiile morții. Nu pentru tine, ești moartă, nu mai simți, dar pentru cei rămași, e ciudat. Îmi place, dar e puțin, puțin ca din punctul de vedere al unui copil, care nu știe ce înseamna, de ce ar plânge cineva și toate ăstea. În orice caz, e o scriitură frumoasă.

Anonim spunea...

foarte interesant. si si mai interesant pt ca asa mi-am imaginat si eu moartea si de fapt e perspectiva care ma inspaimanta cel mai tare, sa-i vad si sa-i aud pe toti, sa-i vad plangand si sa nu pot face niciun gest..
f frumos scris si bine subliniat ;)) :X

BeBe^^ spunea...

Mersi Delilah. Parerea ta conteaza. Si ma bucur ca tu nu crezi ca urmeaza s ama sinucid. :))

Ana Gabriela spunea...

extraordinara abordare si foarte realista...nimeni nu intelege ca mortul nu mai are ce face cu florile, cu banii si mai stiu eu ce traditii...

Trimiteți un comentariu