duminică, 23 ianuarie 2011

Adevarul despre blog, parerea mea despre el si despre viata mea.

Am tot auzit fraza aia sacaitoare ,,De ce scrii pe blog? Nu ai viata sociala? Iti pierzi timpul degeaba. Si asa nu te citeste nimeni".
Si acum o sa raspund la tot.
Scriu pe blog pentru ca asta ma face sa nu devin o schizofrenica, pentru ca paranoia trece de fiecare data si isi flutura esarfa neagra pe langa urechile mele prea des, pentru ca e singura metoda care ma ajuta sa am doar un strop de dementa in mine, si inca poate fi bine mascat. Unii stiu cum sunt. Stiu ca uneori nu sunt normala. Dar ceilalti nu stiu. Nu. Nu stiu nimic despre mine.
Faptul ca scriu aici nu inseamna ca nu am viata sociala. Nu inseamna nici ca nu am viata. Inseamna ca am o viata pe care nu imi e rusine sa o fac publica. Sunt dati cand, da, singurul lucru care apare aici e imaginatia, dar de cele mai multe ori aici gasesti sentimente, frustrari, dorinte, lacrimi, zambete, imbratisari. Orice. Viata mea e publica, gandeste-te bine daca vrei sa faci parte din ea. Pentru ca atunci, tu vei fi prezent in viata mea. Si toata lumea va sti.
Nu cred ca imi pierd timpul degeaba. Putinii oameni care au rabdare sa ma urmareasca cred ca pot sa ma citeasca. Sunt sigura. Macar parte din sentimentele mele si din parerile mele pot fi percepute cum trebuie. Nu ma opresc din a cenzura ce simt, nu ma opresc din a nega cand cineva imi spune ,,Waw. Postarea asta i se potriveste asa de mult lui..." si arunc vina pe imaginatia mea, pe personajele din capul meu.
Poate ca mi-ar placea sa am mai multi cititori. Dar simplul fapt ca nu ma chinui sa ii fac sa ma citeasca ma face sa renunt... Si... daca ai sti... Sunt foarte constienta de postarile mele. De cele plictisitoare, de cele fara sens, de cele crizate si de cele care merita citite. Eu nu am rabdare sa imi recitesc postarile. Pentru ce sa am pretentia la altii? Asa ma gandeam si eu.

5 comentarii:

Omul de nicaieri spunea...

Like :))

blogarasu cel viteaz spunea...

Pe principiul "cui nu-i place sa scrie acasa". Eu as mai avea un motiv pe care l-ai putea da(cel putin la mine cam asta e). Blogul este ca o persoana careia i te descarci. Este deschis 24 din 24 si nu necisita prea multa atentie sau mancare. Cum ai zis tu, este o metoda prin care nu devii un nebun care strica tot in jurul lui(aici ma refer la prietenii mai mult) din cauza nervilor care te fac sa te simti "arrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrr" si sa nu fii acea persoana plina de viata si cu multi prieteni. Asa ca mai bine cu un blog si cu niste "taaaaaa" care nu stiu sa citeasca care "ahaha scrie si citeste, ce tocilara" si cu alti prieteni buni si adevarati in jurul tau decat fara blog si fara din astia si cu o reputatie de descreierata.

blogarasu cel viteaz spunea...

necesita* tastatura asta ma omoara:))

Crâmpeie cotidiene spunea...

Hm,...deci blogul este ca o persoană căreia i te descarci? Defapt, acea persoană se numeşte prieten din moment ce îi spui confesiuni. Cu toate acestea, este un simplu intermediar, nu prieten căci nu te poate sfătui şi îndruma el însuşi.
Pentru unii blogul este o prostie, pentru alţii o reţea de socializare. Pe înţelesul tuturor, este o "chestie".

nakudo spunea...

mai,copilut,eu zic ca blogul e strict necesar,pentru ca poti desarta tot ce nu poti desarta intr-un anume moment,cand ai nevoie...ca unii urmaresc sa fie ovationati la scena deschisa si asteapta sa sa fie ridicati pe un soclu,e una...dar cu siguranta,macar unul,doi cu ciripele ca ale tale o sa gasesti si atunci apare comunicarea pe aceeasi lungime de unda.oameni pe care real,in orasul,zona ta nu i-ai intalni...in sine ai dreptate,blogul e descarcare,cine poate intelege cine nu,nu..nu-i bai....ne putem preface ca,virgula,comunica si intelegem,deci e un joc super tare...pup..nebunica

Trimiteți un comentariu