joi, 12 martie 2009

Cuvintele unui copil inecat in dragoste


Zambesc si… o lacrima aluneca pe obrazul meu pe care inca se simte atingerea ta. Plang. Dar… amintirea ta ma face sa zambesc, cand imi ziceai ,,Calm. Nu merita.’’ Si ma sarutai incet pe obraz sorbindu-mi o lacrima sarata. Apoi, faceai o gluma inocenta care intr-un moment normal nu ar fi avut efectul asta, totusi, un zambet firav imi rasare pe fata udata de lacrimi. Apoi, doar cand dau de privirea ta plina de fericire si multumire incep sa rad mai mult, ma iei in brate, incerci sa ma opresti. Nu reusesti. Stiai dar ai incercat. Gata. Am uitat de suparare. Acum cel mai mult ma bucur ca esti langa mine. Nimic nu mai conteaza si stii asta. Inca mai am o umbra de tristete peste mutricica mea de pisica batuta dar incerc sa o ascund, desi… tu iti dai seama de fiecare data, chiar daca nu ma intrebi tot timpul…

Imi e dor de bancuta noastra unde ne-am sarutat prima data, unde incercam sa ne incalzim unul pe altul. Imi e dor de nelipsita guma Orbit de la tine din buzunar. Imi e dor pana si de tigarile pe care ma chinuiam sa le iau din mana ta. Imi e dor de vrabiuta care a intrat in camera noastra dupa prima noapte de dragoste. Imi aduc aminte… ne faceam planuri pentru viitor: o calatorie cu vaporul, o plimbare care sa dureze toata noaptea, pe tarmurile marii, apoi o nunta restransa, simpla, imaginea mea in rochie de mireasa, o rochie simpla, alba sidefata, lunga pana in pamant, iar tu in costum alb, sarutadu-ne dupa lungul discurs al preotului si aplauzele. Apoi un copil, poate doi.. Doi gemeni. Asta imi doresc. Doi gemeni, un baiat si o fata, cu tine, apoi, ca totul sa fie perfect, divortul. Divortul… Da. Divortul pentru ca nu avem timp unul pentru altul. Nu stiu. Sau poate pentru cariera. Ma duc prea departe cu gandul.

Nu mai stiu sa traiesc in realitate. E ca o tortura. M-am retras in mine. In lumea mea perfecta, in cautarea unei persoane perfecte care sa fie jumatatea mea. Pentru totdeauna [sau pana la divort].

Imi lipsesc enorm imbratisarile tale, glumele, mangaierile, saruturile, pana si privirea ta care te trada de fiecare data, de surprizele care nu erau niciodata pe placul meu dar ma bucuram ca iti aminteai de fiecare data de ziua mea de nastere, de evenimentele care pentru mine erau importante dar petru tine mai putin. Imi placea ca imi ofereai o libertate pe care multi nu mi-au oferito. Dar tu DA. Tu nu erai gelos. Nu ma certai daca saream la gatul unui coleg. Nu te suparai daca pupam o colega pe buze.

Inca sper ca intr-o zi sa te intorci, sa o luam de la capat, sa recuperam timpul pierdut. Stiu ca este imposibil desi… Telefonul suna. Numarul tau de telefon e afisat. Imi bate inima mai repede decat de obicei. Iti raspund. Nu se aude nimic. Iti rostesc numele, apoi aud un ,,Imi pare rau’’ firav, abia inteles. Zambesc. Te iert. Te iert pentru ca si tu mai iertat.

Mai iertat cand m-am drogat. Ai fost suparat. Furios. Ingrijorat. Dar doar cateva minute. Dupa ce te-ai rastit la mine m-ai luat in brate, mi-ai spus sa nu mai fac asa ceva. Si ai avut grija de mine. M-ai tinut la tine acasa cateva saptamani ca sa fii sigur ca sunt bine, m-ai rasfatat ca pe o printesa. Nu dormeai noaptea. Stateai si ma priveai cum dorm. Te gaseam adormit langa mine, dimineata, tinandu-ma de mana si cum ma miscam tresarai si imi puneai mana pe frunte ca sa vezi daca am febra. Primeam micul dejun la pat, imi controlai mana sa vezi daca au aparut intepaturi noi. Veneai cu mine la scoala. In pauze nu ma scapai din priviri.

Ma simteam iubita. Acum, cand ai sunat, am inceput sa tanjesc dupa tine, mirosul tau. Nu am vorbit mult. Am stabilit ca intr-o ora sa ne intalnim la bancuta noastra. M-am imbracat cu tricoul pe care il primisem de la tine. Ultimul cadou primit de la tine. Cand ne-am intalnit erai abatut, sau poate doar oboist. Pareai ingrijorat. Mi-ai daruit un buchet de lacrimioare, florile mele preferate. Deci nu ai uitat. Ne-am imbratisat apoi am inceput sa stam de vorba. Mama ta se imbolnavise. Era pe moarte. Sora ta era in strainatate. Erai deprimat. Acum totul se inversase. Aveai nevoie de mine. Ti-au dat doua lacrimi. Ai incercat sa le ascunzi dar nu ai reusit. Te simt. Te vreau. Stai prea departe de mine… cred ca sunt 20 de cm. Ma apropii. Te iau in brate si incepi sa plangi. Nu e nimic. Astept pana te linistesti apoi zic acceasi gluma pe care ai spus-o tu ultima data. Ma privesti nedumerit si ma intrebi cu un ton aproape speriat:

-Iti aduci aminte? Nu ai uitat?

Am zambit. Am facut un semn usor din cap in semn negativ si m-am indepartat de el. M-am simtit privita. Ma incadra cu privirea ca atunci cand am iesit prima data impreuna. M-am uitat la el si a zambit. Ma strans in brate si si-a lipit buzele de fruntea mea. Nu la asta ma asteptam dar a fost ceva. Am stat asa cred cam un minut. Ma podidea plansul. Urasc senzatia asta intre normalitate si bocete. Nu imi place sa plang. Ma simt ca un copil innocent si neajutorat.

I-am spus ca imi pare rau pentru mama lui si m-am scuzat spunand ca trebuie sa plec. S-a oferit sa ma conduca pana acasa dar am refuzat. Daca mai ramaneam acolo urma sa sar pe el si sa il sarut ca altadata.

M-am ridicat si am dat sa plec. Atunci, m-a prins de mana si mi-a spus ,,Te iubesc, matza!’’ si m-a sarutat. Matza… asa ma alinta el cand eram impruna. Matza. A fost cel mai romantic sarut, printre lacrimile sarate, printre soaptele fierbinti… O adiere de vant a invaluit bancuta noastra. Ma simteam atat de bine in stransoarea bratelor lui… era exact ca altadata. Nimic nu se schimbase. Poate totusi eram mai batrani cu 4-5 ani dar gandeam ca niste copii.

A durat putin. Pentru mine… dar daca te-ai fi uitat la ceas cred ca erau cam 10 minute in care nu ne-am despartit. Mi-a zambit si stralucirea aceea pe care o avea tot timpul in ochi cand aveam fata plina de lacrimi si totusi radeam era acolo ca de obicei. Eram in acceasi situatie: aveam fata uda si totusi zambeam. Ma simteam cu adevarat iubita.

Dupa 4 ani… 4-5 ani s-a intors la mine. Dupa ce ne-am despartit dintr-o prostie, o minciuna, s-a intors la mine desi tot eu am gresit.

Ma iubea. Il iubeam. Totul revenise la normal. Totul era ca la inceput.

Iubire cu gust de capsuni cu frisca. Asta era. O iubire dulce, racoroasa, aromata… iubire cu gust de capsuni cu frisca…

3 comentarii:

green_dream spunea...

E atat de trist si totusi atat de real incat iubirea se contopeste cu drama . Mai adauga o nuanta de feicire ...

Neighbor of HeLL spunea...

u know better >:D< .. [best wishes from me:D]

Vera spunea...

Ce dragut!Un articol in care m-am regasit partial...

Trimiteți un comentariu