Versuri

In locul Evei sa fi fost, actionai total diferit...
Mancai sarpele cu totul si la desert fructul oprit
Adam sa fi fost eu, cred ca se-ngropa-n noroi
Toata soarta omenirii, ca-ti luam coasta inapoi.

Do you like me?
No.. I hate you..
You hate me?
Yeah yeah, fuck you!
Hey! Don’t tell me fuck me, fuck you! You are the next victim.. so click-click BOOM!

Sa te fut in hotel Cismigiu.

Chiar daca traiesti in alb-negru, nu te opreste nimeni sa visezi in culori.

Cand voi veni, inseamna ca m-ai chemat
Cand te voi auzi, inseamna ca m-ai strigat,
Cand voi fi, inseamna ca m-ai dorit,
Cand te voi gasi, inseamna ca m-ai cautat.
Cauta-ma tu ...

Ar vrea sa traiasca o drama foarte mare
Sa mai schimbe un pic viata mica de aici
Ar vrea dar nu se poate pt ca se pare
Ca viata lui e un sir de drame mici

Criogenia... Salveaza Romania!

Nu exista zile bune, doar zile fara nervi si spume.

Soarele oricat m'as chinui
Nu rasare din blocul de vizavi.

La birou am un sef idiot,
Nu intelege ca eu trebuie sa inot.
Secretara mea a inteles,
Sta pe plaja si bea linistita un Ness.

Facem slalom printre cretini zi de zi
Intr-o lume mica si murdara asa cum o stii
Prostii par conceputi pe cale artificiala
Ca sunt multi ai-dracu si n-au nici o boala

Facem slalom printre cretini ca sa traim
Si ne dam de ceasul mortzilor matii cand te-ntalnim
Ai doua clase primare, esti poreclit ganditorul
Sa nu faci lectii cu copilul ca-i distrugi viitorul.

Si... Foaia invinge. Din nou.

Suntem impreuna de 10-15 minute si nici macar nu ne miscam. Stam sin e uitam una la alta. Foaia asta ma indispune, parca imi face in ciuda si incearca sa ma convinga ca nu o sa reusesc sa scriu nimic nici azi.
Asa ca fac cum vrea ea, renunt la ideea de a mai scrie, insfac un creion la intamplare si trasez o linie. E stramba. Nu ma asteptam sa fie dreapta, neagra sau alte de’alea. A iesit portocalie si imparte foaia in doua parti. Gasesc o carioca la intamplare in sertar si incep sa scriu, fara sa situ ce. Scriu. acum. Partea mai mica a foii este acoperita cu niste litere mici si urate. Intind mana dupa stilou si invart putin foaia. Asa. Incep sa fac o inimioara, o steluta apoi un smile. Acum, langa steluta e o pata mica de cerneala. Zambesc fara motiv si incep sa ii fac maini si picioare. Au rasarit si 2 ochi nu stiu de unde. Ii lipseste ceva. Iau primul creion portoocaliu si ii trasez o gura zambitoare. Nu ma multumeste. Ii lungesc colturile buzelor Mult mult pana ajung la marginea foii. Gura zambitoare a petei de cerneala s-a intersectat cu prima linie. Acum, undeva mai sus de centrul foii e un oval ascutit in cele 2 parti. Asa. Acum imi place. Desi ovalul este acoperit cu literele mici, aproape necunoscute mie, Imi place. Un stiu de ce. Asa. Stai. Iau pixul negru si fac lacrimi/ picaturi mici pe tot spatiul ramas alb. Acum arata mai… Mai trist. Nu face nimic. Steluta, acum colorata cu galben si inimioara albastra fac pagina sa para mai ,,happy”. Imi ridic capul si indepartez foaia de fata mea pentru a vedea ce a iesit. Este, ei bine, e ceva. Un stiu de ce dar am senzatia ca pe bucata aia de hartie se afla toate sentimentele mele.
Incerc sa descifrez scrisul care parea ca nu imi apartinea. Cam asta am reusit sa descifrez:
,,Zambet, deznadejde, singuratate, camera, sentimente, vise, sperante, sentimente, nu. Iubesc. Taci. Nu. Ba da. Plang. Carte. Telefon. Culori. Cerneala. Beatles. Biscuiti. Ata. Bratara. Prietenie. Infinit. Zambet. Nu. Incredere. Albastru. Verde. Crema. Maruntis. Muzica. Carte. Jos. Sotron. Creta. Cer. Albastru. Vreau. Dau. Timp. Criminal. Ucide. Tastatura. Pisica. Scrisoare. Penar. Foaie. Blog. Pufuleti. Apa. Pepene. Seminte. Pix. Noapte. Dimineata. Aparat. Sange. Texas. Cantec. VAMA.”

Subconstient. Noapte buna.

Cateva randuri pentru fiecare.

Pentru ca uneori, cand tu nu esti aici, pe messenger sau la scara de vis-a-vis, totul pare gol. Nu ma indragostesc, dar imi lipsesti ca prieten. Altceva nu cred ca se intampla. Sunt sigura. Pentru ca ar fi dragut sa pot sa stau de vorba cu tine in fiecare zi. Pentru ca asta imi place. Imi face placere sa stam la taclale.
Pentru ca uneori, cand alt Tu nu iesi afara sau cand te superi pe mine totul se intuneca, plange si e trist. Asa ca devin si eu trista, si nu realizez ca sunt doar o piesa din fundal, care din greseala se crede mai importanta. O sa ma trezesc, anul viitor pe vremea asta o sa ma trezesc. Nu?
Pentru ca totul s-a destramat si imi e dor de tine, de zambete si de imbratisari. Imi e dor de glumele tale si de vanataile pe care le capat cand te vad, imi e dor de scurtele dar crancenele batai cu apa. Imi e dor de sfaturile tale si de zambetele calde pe care mi le oferi. Imi lipsesti, tu, hug-urile (>:D<) si toate celelalte.
Acum nu mai seman cu nimeni, nu mai am cum sa ma identific intr-un Eu masculin. Imi lipseste freza ta de strut si de intrebarile idioate. Imi e dor de glumele pe care le faceam cu tine, im e dor de palmele pe care mi le luam de la tine, si de imbratisarile fortate pe care ti le dadeam numai cand stateai jos.
Imi lipseste gura ta care vorbea non-stop si de exclamatiile pe care numai tu le puteai obtine. Imi lipseste optimismul tau si energia ta care ma epuiza. Imi lipsesc cartile pe care le citeai fara sa stambi din nas si de discutiile interminabile despre baieti draguti. Imi lipsesc si tricourile tale si dulapul aranjat perfect.
Imi e dor tare tare de tine cand nu esti aici, pe net, ca sa am cu cine sa glumesc si pe cine sa cert, pe cine sa inveselesc. Pentru ca stiu ca sunt o pacoste, dar tu o sa ma ierti si o sa ma alinti asa cum o faci intotdeauna. Pentru ca stiu ca o sa ma ierti de cate ori o sa vin la tine si o sa ma primesti la fel ca prima data.
Imi e dor de minutele pierdute cu tine in statie, doar de dragu' de a face glume si de a avea companie. Imi lipseste ,,suvita ta" de artist pe care o dadeai pe spate ca sa fii mai ,,inteligent". Pentru ca daca nu ai fi tu nu as avea cu cine sa imi consum bateria la telefon si nu as avea cu cine sa ma duc zi de zi, dupa scoala acasa.
Pentru ca stiu ca asa cum esti, cu bune cu rele, o sa te vad vara asta si o sa fiu incantata de ce voi gasi acolo. Pentru ca tu stii sa dai sfaturi mai bine ca oricine, pentru ca tu ma suni de pe tot felu' de numere de telefon, pentru ca esti mandru de mine si o sa ma auti de cate ori o sa am nevoie fara sa scancesti.
Ne vedem rar si totusi atunci ti-o iei, apoi tot eu ma duc acasa plina de vanatai. Nu eviti s ama ajuti si totusi inainte sa te rog sa ma aperi vrei s atsii toata povestea, fara sa omit un amanunt cat de mic. Cand sunt trista stii ca o castana o sa ma faca sa uit TOT. Pentru ca asa esti tu.
Pentru ca de cand a venit vacanta nu te-am mai vazut si imi e dor de tine. Zambesti si canti cu mine. Acum totul e cam mohorat. O sa supravietuiesc dar totusi... Nu mai am cu cine sa sar in balti, cu cine sa rad, cu cine sa merg tantos pe strada. E nasol.

Acum... Identificati-va.

Vise

Stau si imi storc creierii pentru o tema fara nici un sens. Nu are inteles pentru mine. Ce pot sa zic despre vise? Sunt multe, au diferite culori si apar cand nu te astepti.

Visele sunt de doua tipuri:

• a. Visele tale pe care le ai noaptea, iar dimineata cand te trezesti nu iti mai amintesti decat vag, ceva, dar nu esti capabil sa transpui imaginile din mintea ta in cuvinte. Visele astea le intalnesti la toata lumea. Si eu mai visez din cand in cand. De exemplu atunci cand citesc o carte si imi place foarte mult. Noaptea, dupa ce adorm, imi dau seama ca eu sunt personajul principal si actiunea se petrece exact ca in cartea abia citita. Uneori se transforma in cosmaruri dar asta e alta poveste. Visele astea din subconstientul tau sunt minunate. Culori, cantece, ciripit de pasari. Tot ce iti lipseste sau ai dori sa ai in viata de zi cu zi. Unii se refugiaza in astfel de vise. Isi gasesc alinarea si vor din ce in ce mai mult. Sunt dezamagiti cand vad ca urmatoarea noapte nu au mai visat acealasi lucru sau macar continuarea visului precedent. Sunt demoralizati, iar viata lor devine banala. Rutina ii incolteste din nou si uita. Asta nu e tocmai forma pe care eu o agreez. Mie nu mi sa intamplat niciodata. Pentru ca eu nu ma atarn de un fir de ata si nu sper ca un vis oarecare o sa se continue sau o sa se repete. Intotdeauna am preferat misterul noptii. Intotdeauna mi-a fost teama de rutina, asa ca sper sa nu se instaleze pana si in visele mele.


• b. Visele care au alt inteles. Vise care se transforma in dorinte, ambitii. Dorinta e ceva mai mica decat un vis. Dar acum, nimeni un mai tine cont. Speranta e ceva mai mic decat dorinta. In ziua de azi nimeni nu mai tine cont. Pana si cea mai firava speranta este numita vis, DESI putine dorinte ajung intr-adevar vise. E ciudat. Parca nu are nici o noima. Si totusi. Astfel de vise (dorinte, sperante, cum vreti sa le spuneti) nu le intalniti la toata lumea. Sunt persoane care, din cauza a prea multe dezamagiri isi pierd increderea ca mai poate fi realizat ceva. Sau din simplul fapt de a ii fi adresate niste cuvinte negandite unei persoane. Sunt cuvinte care distrug, ranesc tot ce prind incepand cu sperante si dorinte, ajungand la vise si terminand cu inimi sau suflete. Nici cu visele acestea nu sunt de acord. Pentru ca sunt de cele mai multe ori devastatoare. Atunci cand realizezi ca unele vise sunt imposibile cel mai probabil intri in depresie si nu iti vine sa te mai trezesti la realitate. Si totusi o faci de dragul mamei/ surorii/ fratelui/ tatalui tau. Nu ai de ales si te ridici cu chiu cu vai pana ajungi din nou unde erai.

De multe ori visele sunt cele care te fac sa zbori sus sus acolo unde nu credeai ca ai putea ajunge vreodata. Dar, de multe ori, tot ele sunt cele care te doboara.

Ceea ce sunt Eu

Uneori incerc sa imi dau seama cum se numeste ceea ce sunt eu.

Sa vedem:

• Nu ma complic cu planuri de viitor.
• Nu lupt pentru fiecare pas care ar trebui sa duca la implinirea ,,marelui" meu vis.
• Las totul sa se petreaca ,,de la sine".
• Las viata sa curga pe langa mine, nu ii schimb ritmul.
• Incerc ca imi urmez destinul fara sa il influientez.

Ce ciudat. De cate ori nu am luptat pentru nimicuri? De cate ori mia pasat de cei din jurul meu?

Acum ma simt ciudat. Sunt absenta. In conversatiile mele sunt la fel de prezenta ca si in viata, adica mai deloc.

Concluzie: Ceea ce sunt eu cred ca se numeste o lenesa.

Toate se intampla la timpul lor. Si totusi, cred ca tu o sa imi tulburi universul.

Gresesti. Nu am avut niciodata intentia sa ma apropii de tine atat de mult.

Tot ce am dorit a fost sa te fac sa treci peste, sa te fac sa intelegi ca in viata mai si pierzi.

De ce nu gandesti si din punctul meu de vedere? Chiar crezi ca nu imi pasa de tine, ca te-am uitat, ca te-am lasat intr-un coltisor al mintii mele? Asa ma stii tu pe mine?

Acum nu imi e confortabil sa cred ca ma iei drept o tampita. Ce am facut? Aveai nevoie de asta. Trebuia sa te maturizezi. NU. Nu sa te maturizezi. Doar sa iti dai seama pe ce lume traiesti.

Din incercarea mea de a te trezi m-am trezit ca de fapt imi esti cea mai buna prietena. A fost greseala mea.

Ce prostie. A fost rpima si ultima data cand m-am avantat in rpostii de'astea.

Inca. Mai mult. In plus.

Vara asta mi'o ars creierul. Stau in fata monitorului si nu pot sa scriu nimic. Nu imi mai curg degetele pe tastatura ca altadata. Nu mai am subiect, motiv sau ambitie. Ce se intampla? Creierul meu a luat o pauza fara sa ma anunte?
Cer atat de mult? Putina inspiratie? Unde esti? Unde imi e sursa de inspiratie? De ce nu mai e? De ce imi e dor? De ce ma simt nefolositoare acum?
Senzatia asta... euforia asta... imi omoara pana si creierul? Ce e cu mine? Soarele a patruns pe sub cutia craniana? Ma vreau inapoi pe eu cea exasperanta.
Nu simt nimic. Nu mai simt nimic. Parca totul e negru. Un vid. Vidul asta pentru mine e mai mult decat infinit. Pentru mine e totul. Inafara de o bucata mica si roz totul e negru. De cand asta? De cand senzatia asta ma incolteste? De cand senzatia asta ma mananca de vie? Ma arde.
Parca aud: crantz, crantz, crantz. Aia e mintea mea. Apoi urmeaza inima. Apoi, la final, e sufletul, care, slabit din cauza mintii si a inimii distruse devine o prada usoara. Prea usoara. Odata ce sufletul e mistuit de focul ala care se alimenteaza cu orice, corpul e mort. Devine un corp fara principii si fara vise, dorinte si sentimente. Devine o ,,persoana gri".
Tu vrei sa devii o de aia? Eu nu. Eu vreau sa am vise, sa am dorinte, sentimente si principii.
Eu nu ma pot vedea un om gri. Nu ma pot vedea mica si linistita, calma si calculata, stapana pe mine si pe situatie. Nici prietenii mei nu cred ca ma pot vedea pe mine asa. Eu fara tipete, eu fara energie, eu fara bere, eu ,,ne-spontana".

Si uite asa am mai scris ceva, inca o postare, inca o zi sfarsita, inca o dorinta aprinsa, inca un vis de implinit, inca o noapte de nesomn.