marți, 23 noiembrie 2010

Soarele sau Cum vad eu omenirea

Incercati sa ma priviti, dar nu va las. Va fac sa intoarceti privirea din momentul in care am intrat in raza voastra vizuala. 
Tu nu stii ca nu am suflet, eu pot sa vad o lume cu toate detaliile ei. Nu ma sperii. Voi nu puteti ajunge la mine. 
Uneori incerc sa va scriu mesaje dar, cumva, scrisul meu nesfarsit si ilizibil nu va atrage atentia. Imi doresc sa am companie, sa vorbesc cu cineva. M-am saturat de singuratate. 
Din cand in cand, incep sa stau la povesti cu suflete curate. Acele creaturi mici, mici si firave. Bebelusii, copiii puri sunt coloana vertebrala a omenirii. Aveti grija de ei. Cand unul moare, tristetea mea e namarginita. Atunci scriu intr-un roman nesfarsit despre sentimente, durere si egoism. De ce egoism? Pentru ca sunt egoist. Ma gandesc ca s-a mai dus o sansa de a comunica, o sansa de a povesti. 
Pe masura ce cresc, copiii isi inchid ochiul mintii. Nu ma mai vad, nu ma mai saluta, nici macar nu se mai gandesc la mine. 
Lacrimile mele, voi le numiti explozii solare. Banale explozii solare. Lacrimile voastre, eu le numesc suferinta, durere, regret si incerc sa le alin. 
Asa sunt eu, mai sentimental, mai sensibil la durere. Cu toate astea, eu voi fi intotdeauna aici, sus, iar voi acolo, jos. Aici m-a lasat Dumnezeu, singur. Dar daca nici eu, Soarele, nu va luminez viata, atunci cine?


Compunere facuta pentru Teza la Romana

5 comentarii:

nakudo spunea...

am vrut sa scriu ceva inteligent da nu-mi iese miercurea..ha-ha...omule...mi s-a zburlit parul si pielea mi s-a facut de gaina..prea mult adevar zau...continuam in japoneza

Christie spunea...

Esti fascinanta! o.o
Am ramas frumos surprinsa! >:D<

Delilah spunea...

la multi ani:X:* sa fii fericita

raza de soare spunea...

bai si tu si Christie ma fascinati cu compunerile voastre pentru teza:)):))

Best Masaj spunea...

foarte frumos

Trimiteți un comentariu