Reprosuri peste reprosuri se avanta asupra mea iar eu, printre lacrimi, iti intorc vorba incontinuu. Nu te mai plac. Ma faci sa plang. Asta nu e dragut.
Si dupa ce ma torturezi si ma biciui cu vorbele alea ascutite pleci simplu aruncand doua cuvinte care, probabil, ma ranesc cel mai tare. Sunt ultimele doua sageti care imi demonstreaza ca nu iti pasa. Sau asta vrei sa lasi sa para. Si astea ma nimeresc din plin. Nu in inima, ca sa mor instantaneu, ci in burta, ca sa ma chinui, sa ma torturezi de tot. Macar sa stii ca ai facut o treaba buna.
Ai dreptate. Maine nu o sa mai am decat o mica cicatrice pe inima. Aia a aparut de la sine. Ea si inca cateva din trecut. Mai e loc si pentru altele. Daca incerc sa vorbesc cu cineva, raspunsul e invariabil:
-O sa fie bine.
Si al meu la fel:
-Pentru cine?
1 comentarii:
That's true . Intotdeauna "o sa fie bine" , dar niciodata nu se stie pentru cine .
Trimiteți un comentariu