duminică, 7 iunie 2009

Raza de Luna


Incerc sa scriu ceva si nu ma simt in stare. Nu ma simt in stare sa mai scot ceva interesant din mine.

Reiau in minte ce am facut azi. Nimic interesant.

Reiau ce mi-a ramas intiparit in minte. Luna si reflectia ei pe apele Dunarii. Luna privita printre crengile unei salcii. Luna invaluindu-ma in lumina. Luna comparata cu un felinar, cu un licurici si cu display-ul telefonului. Raza de Luna oferindu-mi o imbratisare calda.

A da. Culmea. Imbratisarea aia calda o vedeam, nu o simteam. Da. Am vazut Raza de Luna cand si-a intins bratele stralucitoare ca sa ma cuprinda. Mi-a soptit ceva neinteles care suna ca o intrebare. Am raspuns simplu printr-un ,,Da" ezitant. Apoi am vazut cum Raza de Luna dispare. Disparea in mine. Intra in mine. O vedeam. O vedeam cum intra toata in inima mea.

Acum, cand merg pe strada am senzatia ca partea stanga imi atarna mai greu. Oare atat de mult cantareste o Raza de Luna?

Dupa o vreme, cam dupa 5-6 nopti petrecute in fata Lunii am inteles: Raza de Luna nu cantarea mult. Ea nici macar nu intrase in mine. Eu devenisem o mica Raza de Luna. O raza care lumineaza calea cuiva, care sprijina pe cineva, undeva. O mica Raza de Luna in crestere.

1 comentarii:

orianda spunea...

sti cum e, avem zile si zile! Nu dispera! Inspiratia vine din senin!

Trimiteți un comentariu