joi, 18 iunie 2009

Titlu?!


De cateva zile am dat pe acasa doar cate jumatate de ora. Nu mai suport alea 3 camere mici si prea aerisite. Sunt atat de singure, mici si triste. Monotonia cuprinde toate lucrurile de acolo. Totul imi da senzatia ca sunt mai mica decat ar trebui. Ma simt ca intr-un univers care isi mareste limitele cat vreau eu. Sau chiar prea mult. Numai ca universul meu e gol. E pustiu, eu sunt singura. Lucrurile din jurul meu raman la marimea initiala dar marimea camerei/apartamentului le fac sa para la fel de mici ca si mine. Prefer sa stau in alta parte. Nu mai suport nici macar sa dorm in dormitorul meu. Stau in alta parte, jumatate de zi mi-o ocup cu somnul si inotul, iar cealalta jumatate mi-o umplu cu plimbarile pe faleza. M-am saturat de banalitatea atsa, de rutina din orasul asta. Am mai multi prieteni, trebuie sa ma impart in mai multe locuri. Prefer sa stau linistita in alta parte, sa uit de ei si de mine. E vacanta. Nici macar nu simt asta. Nu vreau sa ma plimb printr-un cartier plin de golani. Vreau sa stau acolo unde e multa lume, multa aglomeratie, acolo unde nu ma cunoaste nimeni. Abia astept sa plec in vacanta, undeva unde nu o sa ma cunosca nimeni, iar eu nu voi cunoaste pe nimeni, undeva unde nu o sa atrag privirile sau nu o sa trebuiasca sa salut pe nimeni. Vreau sa plec de aici, sa evadez. Ma oboseste pana si somnul. Ma culc tarziu, cand sunt franta, ma trezesc cu noaptea-n cap din nu stiu care motiv. Orele alea de somn pe care le apuc sunt prea putine. Imi vreau inapoi viata mea, viata pe care o aveam vara trecuta, viata care, chiar daca era banala pentru unii, pentru mine a insemnat totul. Iar acum, acum nu mai sunt ce eram anul trecut. Anul trecut eram un copil fara probleme, cu o prietena fara probleme si cu multi alti prieteni FARA PROBLEME! Acum nimic nu ma mai multumeste, nimic nu ma ajuta sa ma simt bine. Viata mea se invarte in jurul unui bazin, a unui pat si a unui telefon. Nimic nu mai conteaza pentru mine. Sau poate ca eu nu mai contez pentru nimeni ci nimic. Sunt confuza.

1 comentarii:

orianda spunea...

viata ta poate fi asa cum doresti tu sa fie! Nu te mai confunda intr-o lume fada!
Da-i culoarea pe care o doresti! Tu esti pictorul in povestea pe care o traiesti!

Iti doresc o vara plina de viata si foarte colorata!

Trimiteți un comentariu