Succes. Mori de Ciuda

‘’Nu pot sa pricep cum este posibila atata monstruozitate, atata prostie in copilul asta pervers.’’ Zice Mircea Cartarescu in Gemenii Oare m-a cunoscut vreodata? Cuvintele astea, sub o forma mai… mai urbana, imi sunt repetate zilnic. Se invart in jurul creierului meu, fara a le putea intelege, fara a le gasi rostul. De ce imi sunt repetate numai mie? ,,Daomne ce copil pervers esti!’’ sau ,,Ce om prost… cum poti fi atat de rea cu ea?’’.
Acum probabil va imaginati ca eu, un copil diferit printre oameni normali, sunt o pata neagra intr-un colectiv care ar fi perfect daca EU as sta departe de el.
Ei bine… va inselati.
Nu scriu asta cu intentia de a-mi face o imagine cat mai buna printre voi, oameni care cititi cu mai multa sau mai putina placere asta. Scriu asta doar din plictiseala. Din simpla lipsa de ocupatie.
Ce vreti sa fac?
As putea face recenzii de carte. Vreti? Eu nu. Nu ma pricep.
As putea scrie povesti cu printi si printese.
Vreti? Nici eu. Nu ma pricep.
As putea sa fac reclame la produse de la Oriflame sau as putea foarte bine sa imi povestesc viata. Nu vreau.
As putea sa fac multe. Dar nu vreau.
Nu imi povestesc viata. Viata e ceea ce vad ceilalti.
Eu imi povestesc sufletul.
Imi povestesc partea aia a mea pe care nu o stiu decat eu. Povestesc o bucata din mine pe care, normal, unii o inteleg gresit. Asta nu e bine.
Aproape zilnic incerc sa ma conving ca tu esti doar… doar o umbra, iar pagina asta e… ce e? E o bucata din sufletul meu. Nu. Nu e o bucata.
E sufletul meu. Sufletul meu scris. Un suflet pe care il vei vedea daca cutezi sa te uiti la el printre randuri, printre litere. Daca ai sti CUM sa citesti poate ca ai vedea ce simt. Nu. Nu ai vedea. Ai simti.
Dar Nu. Tu nu simti. Nici un vezi. Pur si simplu citesti. Nu ai un scop.
Si acum., zii ca nu am dreptate.
Zi-mi ca tu citesti de placere, ca tu simti, ca tu ma intelgi, ca iti dai seama cat sufar. E pe naiba.
Sa iti dau cateva argumente la asta?
In primul rand NU sufar. Am o viata pefecta. Doar ca tu nu iti dai seama ca de fapt iti citesti viata TA nu pe a mea.
In al doilea rand nu cred ca esti apt ca sa imi intelegi sufletul. Iti ajunge.
Daca mai ai nelamuriri ma poti intreba. Iti raspund cu cea mai mare placere.
Si acum stai sa ghicesc. Stai si te oftici ca am o viata perfecta.