duminică, 13 iunie 2010

De unde fire Puternica?

Imi e dor sa joc Capra. Jocul ala in care unul din noi [sau poate e mai potrivit sa zic Voi] sta aproape ghemuit la pamant, cu sptele cat se poate de drept sproape de 180 de grade pe orizontala si ceilalti sar peste el sprijinindu'se doar in maini. Primul sare vestitul Capitan care da ,,poruncile" cum ar fi Butoaiele, Fulgerul, Lantul... si altele pe care nu mi le mai amintesc.
Dar stiu ca jucam mult si veneam acasa cu pantalonii murdariti de iarba in genunchi si mama ma certa, iar eu fugeam plangand in camera si ziceam ca eu o sa stau si o sa ma uit cum se joaca ceilalti intotdeauna ca sa nu imi mai murdaresc pantalonii. A doua zi, cum ieseam pe usa incepeam din nou sa ne jucam. Tot capra. Daca nu Elasticul sau faceam Campionatul cand saream coarda.
La Elasticul imi rupeam sandalele. La Campionatul ma ofticam si ajungeam acasa plansa. Deci cum o dadeam cand eram mica plangeam Tooooooooata ziua.

Din atitudinea aia am ramas si acum cu ceva urme. Cu toate schimbarile fizice si psihice prin care am trecut am ramas cu firea plangacioasa pe care o aveam atunci. 
Orice emotie intensa, de orice natura, nervi, durere, fericire, tristete... ma fac sa plang. Poate ca acum, dupa atatia ani, am reusit sa ma mai abtin. Dar doar pe moment. Adica. Daca cineva imi da o veste proasta sau ma raneste cu o fraza auncata aiurea, atunci ma abtin pana ajung acasa sau intr-un spatiu inchis in care nimeni nu ma deranjeaza. Poate nu reusesc sa ascund de fiecare data senzatia de incomfort pe care o am dar de obicei reusesc.
Nu sunt o fire puternica din punctul asta de vedere. 
Dar e un lucru care nu ma face niciodata sa plang. Atunci cand cineva isi exprima clar impresia despre ceva legat de mine. Chiar daca ceea ce se zice are ton de repros, nu ma afecteaza. Trece prin minte, este analizat si daca e adevarat si imi recunosc greseala atunci incerc sa ma schimb. Daca nu e adevarat spun clar ,,Asta e doar parerea ta." si schimb subiectul cu zambetul pe buze. 

Postarea asta ar trebui sa stea pe Postari Nefinalizate cum stau multe altele care zic ceva concret despre ceea ce simt si ceea ce sunt. Dar nu o sa stea. O sa o pun aici ca sa o cititi si sa aflati cate ceva despre Mine.
Cum zicea si Raza de Soare [aici]: Smile where have you lost your smile?

5 comentarii:

raza de soare spunea...

daca te iei dupa asta si eu am fost o fire plangacioasa si inca sunt, dar ambitia ma duce mai departe...fii puternica macar fiindca asa ai chef...zgariimuscsiurlu...ce mai stai??? urla...dar recapata-ti zambetul in final..

raza de soare spunea...

apropo unde a disparut nakudo??? ca nici ea nu a mai publicat si si-a oprit comentariile de la postari...

Romanescu Ionut-Andrei spunea...

misto blogul,dar te rog lasa si tu commenturi pe http://bluewolf-bluewolf.blogspot.com/

BeBe^^ spunea...

Zambetul e mereu prezent, raza de soare. Indiferent de ce simt cu adevarat. Si acum, dupa 5 ore de strand, ma simt din nou fericita. :)) Poate ca imi lipseau razele de soare care sa imi mangaie pielea. :)

BeBe^^ spunea...

Iar de Nakudo nu stiu ce sa zic. Mai vorbesc cu ea dar rar, poate odata pe saptamana... O sa ii zic ca ai cautato. ;))

Trimiteți un comentariu