Stai undeva, la adapost, in timp ce afara toarna cu galeata. Si ploua si ploua si ploua si fulgera si iar ploua. SI te gandesti cum ar fi ca un fulger de genul ala sa te loveasca exact pe tine. Apoi, ca si cum ti'ar fi citit gandurile cineva iti pune o mana in jurul umerilor arsi de soare si incepe sa'ti vorbeasca. Si iti dai seama ca acel fulger nu te'ar lovi pe tine. De ce pe tine?! Tu esti la adapost, ghemuit pe jos si, spre deosebire de alte sute de persoane, cel putin te gandesti ca acel fulger ar vrea sa te atinga. Dar atunci cand esti acolo, te simti bine, acel fulger nu ar vrea sa vina la tine. De ce sa distruga o clipa care, spre uimirea tuturor, e destul de fericita. De ce ar distruge o clipa care nu o sa se mai poata repeta?
Acum furtuna s'a oprit, iar fulgerul a renuntat la gandul de a ma mangaia. Pentru ca sunt Fericita.
9 comentarii:
in sfarsit...revad zambetul...Ti-a reinviat fericirea...
te imbratisez fiindca articolul ma duce cu gandul la o portocala:D
o portocala fericita...
inainte erai Annoying Orange:)):)) un pic sarcastica, un pic umor negru, acum te-ai transformat:D
te-ai transformat inapoi in Smile a mea:*
Hey! Tu... esti happy! :X:X:X
Raza de soare mersi frumos ca ma asemeni cu Annoying Orange. :)) Apreciez. :))
Christie... Eu sunt mereu fericita.:) Si nu uita ca imi e dor de tine. :)
:)):)):)) Mai ia-o ca o lauda:)):))
Annoying Orange, intr-adevar e enervanta (cum ai fost tu in ultima vreme ca te-au apucat nostalgiile:))=)) dar e isteata, are intotdeauna o replica taioasa, si trece peste evenimente zambind (sarcastic) daca se poate spune asa:)):)):))
si am spus ca asa ai fost in perioada lenei si tristetei tale...acum nu mai esti (partea cu Annoying):D
Trimiteți un comentariu