Violent sau nu.

Cata ipocrizie!
Cata ipocrizie pot gasi in acele cuvinte pe care le rostesc toate persoanele ,,mature": ,,Vreau sa fiu din nou copil". Sa va ia FIIIIIIIIX naiba. 
Esti in stare sa iti amintesti cum te jucai sotron si cum te alergai cu vecinii si colegii dar nu esti in stare sa iti amintesti cum te certau parintii sau cum se rastea educatoarea la tine.
Esti in stare sa iti amintesti cum in adolescenta mergeai a petreceri si iti petreceai zilele cu prietenii dar nu iti amintesti ca alea au fost zilele in care au inceput adevaratele certuri cu parintii sau bataile de cap date de scoala.
Esti in stare sa iti amintesti primii ani in care ai fost considerat adult in care aveai independenta si puteai face ce vrei dar nu iti amintesti ca atunci ti'a fost pentru prima data franta inima cu adevarat.
Fiecare varsta este cu problemele ei si, pentru moment, cele pe care le confrunti in momentul de fata iti par cele mai groaznice si greu de depasit.
De parca iti e greu sa joci sotron cu copii acum, cand esti adolescent. 
De parca iti e greu sa iti suni toti prietenii si sa iesiti la un suc, pe terasa pe care ,,o ardeati", acum cand esti adult.
De parca iti e greu sa iti legi cheia de gat [la propriu] si sa te duci sa cheltui salariul pe niste nimicuri care te fac fericit, acum cand esti batran.
Problemele apar pe masura ce cresti nu?
Cea mai mare ipocrizie mi se pare asta cu ,,Vreau sa mai fie ce a fost". Si? Nu te opreste nimic, cu exceptia prejudecatilor.

Incalca regulile, uita de probleme si asuma-ti responsabilitatea pentru... fericire.