miercuri, 21 iulie 2010

Hobby sau Obsesie?

Era un om normal, fericit si simplu. Se integra si facea fata tuturor obstacolelor. Se adapta conditiilor de trai fara sa comenteze. Era tipul persoanei serioase, supuse, care isi traiaviata muncind. Era angajatul perfect si totodata seful dorit.
Si toate astea pentru ca era... singur.
Pastra pe birou intotdeauna o rama de fotogafii goala si o privea cu parere de rau. Avea un numar mic de prieteni, si acestia erau facuti la locul de munca.
S'a supus fara nici un cuvant atunci cand i s'a spus ca nu mai are unde sa lucreze, s'a supus atunci cand prietenii lui s'au dovedit a fi falsi.
Stransese destui bani incat sa isi asigure traiul o buna bucata de timp fara sa munceasca si, pana si'a gasit ceva de facut a reusit sa dobandeasca doua hobby-uri.
Primul, si cel mai banal, a fost scrisul. Scria pe un blog pe net, nu avea foarte multi cititori dar nu isi facea probleme. Nu urma sa se chinui sa isi atraga cititorii. Ii va lasa sa vina singuri, atati cat veneau. Odata a fost intrebat, cand s'a intalnit cu o fosta prietena de serviciu ,,De ce ai scris ultimul tau text?" si a ramas incurcat. Nu intelegea intrebarea. Adica, ii trebuia un motiv pentru sentimente? A ridicat din umeri si a incercat sa explice ca nu avea nici un motiv special.
Cel de'al doilea hobby era mai special si mai...ciudat. Isi facuse o obsesie pe care o numea hobby. Pe etichetele produselor gasea cate o adresa: cea a producatorului. Se urca in masina si pornea sa gaseasca adresa respectiva. Cauta, uneori zile intregi. Apoi, cand ajungea la locul pe care si'l dorea se ducea la director sau la cel mai sus-pus om din cadrul firmei si cerea un tur al fabricii. Uneori cererea ii era acceptata, alteori nu. Dar nu era afectat de lucrul asta.
Nu spunea nimanui unde se duce cu adevarat cand pleca in scurtele lui ,,expeditii" pentru a nu fi oprit si astfel, foarte multe persoane devenisera curioase.
Urmandu-si obsesia hobby-ul a descoperit ca majritatea adreselor erau reale, altele, insa, il trimiteau in mijlocul unui camp sau in varful unui munte pustiit.Nu era dezamagit dar incerca sa evite produsul respectiv pe cat mai mult posibil.
Asa si'a descoperit adevaratii prieteni: paznici, muncitori, ingineri, sefi. Orice. De la diferite firme.
Asa si'a descoperit si persoana perfecta alaturi de care isi dorea sa fie. Sotia si viitoare mama.
Asa si'a gasit si un loc de munca destul de bine platit si care ii placea.
Acum era, mai mult ca niciodata, un om normal, fericit si simplu. Dar acum nu mai era singur.

Finish brusc?
Morala? Incearca sa intelegi si explica'mi si mie ca sa vad daca macar vorbim aceeasi limba.

2 comentarii:

Delilah spunea...

ce interesanta idee de a urmari adresele producatorilor ;))
eu cred ca e doar un hobby, sau poate mai mult o cautare a echilibrului in viata, pe care in sfarsit l-a gasit :)
si morala, ca nu e bine sa asteptam sa ne pice tot ce ne dorim de undeva de sus, ca mai trebuie sa facem si noi cate ceva? :D

BeBe^^ spunea...

Delilah stii cum mi'a venit ideea cu adresele producatorilor? :) Imi pare a fi amuzant asa ca hai sa iti povestesc. :) Faceam baie si stateam in cada in timp ce ma uitam prin baie. Si, agatat da calorifer, erau un pachet de vata. Ma uitam la ea si ma gandeam la altcv. Dupa aia am inceput sa citesc ce scria, asa cum fac cam cu orice podus.
,,Adresa prducatorului... Tel. ... Fax"
Adresa producatorului? Pe undeva prin Prahova
? Hmm. Mi'as dori sa vad cum arata locul ala.
Si am inceput sa umblu cu gandul. Apoi, cum am iesit din cada m'am pus la calculator. Si dai de scrie. ;)):)
Asa imi vin majoritatea ideilor. :)
Si... ei bine. Cu morala.. Nu. Nu e chiar ceea ce voiam sa zic eu. Daca isi mai da cineva cu parerea o sa va zic la ce ma gandeam. ;)):)

Trimiteți un comentariu