marți, 13 iulie 2010

Vanille V

-Nu. Nu faci nimic pentru nimeni. Faci doar ceea ce iti pare ca e necesar. Mie imi zici?
-De ce ai venit?
-Uau. Esti... rea. Ti'am explicat. Ca sa dovedesc ca zvonurile nu sunt adevarate. Unde dormi de obicei?
-Eu pun intrebarile.
-Ba nu. Le punem amandoi. Eu vreau unele raspunsuri de la tine, tu vrei de la mine.
Vanille a oftat. Trebuia sa se resemneze, nu? Era necesar. Si o facea pentru ca i se parea necesar.
-OK. Dorm unde ma simt in siguranta, unde cred ca imprejurarile ma accepta pentru putin timp. Ne'am mai vazut vreodata?
-Da. Stiu cum te simti: singura, iti e dor, regreti. Despre ce e vorba?
-Am avut o familie de care imi e dor. Si atat. Nu cred ca trebuie sa afli mai multe. Unde ne'am mai vazut?
-Prin imprejurimi. Eram tot in orasul asta aglomerat, aveam cred ca 5 ani. De fapt. Doar cred ca ne'am vazut. Mamele noastre se plimbau in parc si au observat ca semanam foarte mult. Au inceput sa stea de vorba in timp ce noi ne jucam cu ramurile unei salcii. Asa imi povestea mama. Nu stia nici ea de ce semanam atat de mult. Iti e teama de ceva? Ca va veni iarna, frigul, ca nu vei mai avea mancare, ca nu vei mai sti povesti sau ca vei da peste o persoana cunoscuta?
-Nu. Nu imi e teama de persoane cunoscute pentru ca nu am, nu imi e teama ca nu voi mai sti povesti pentru ca imaginatia nu da faliment, daca voi ramane fara mancare voi schimba locul in care oamenii ma asculta, iar de iarna, poate ca da, imi e putin frica, la fel si de orice alt anotimp. Dar nu imi e destul de teama incat sa incep sa imi plang de mila. Nu vreau sa iti mai pun nici o intrebare. Vreau sa pleci si sa uiti de mine, iar eu sa fac acelasi lucru.
-Bine. O sa plec. Dar voi reveni odata pe saptamana sa iti ascult povestile. Indiferent de ce zici tu. Eu nu vreau sa te uit. O sa te anunt daca am descoperit ceva legat de asemanarea noastra.
Baiatul s'a intors iar Vanille si'a continuat drumul cu painea inca calda si muschiul in mana. Discutia s'a consumat repede, raspunsurile au fost date fara nici un fel de sentiment, intrebarile au fost puse la fel, orice incercare a baiatului de a fi mai apropiat de fata au fost brusc curmate. Caldura nu isi avea loc in cuvintele lui Vanille, deci nu aveau voie sa apara nici la el. 
Aproape ca a ajuns la banca ei, dar nu mai avea nici un chef de mancare, in ciuda mirosului fin pe care nu il mai simtise de mult.
Se cuibari incet pe banca, aseza cu grija pachetul langa ea si isi sprijini capul de genunchi, privind ramurile salciei de langa banca.
-Deci... Iar am ramas singura. Singura cu o salcie plangatoare.

12 comentarii:

Delilah spunea...

:D foarte frumos :)
de abia astept sa aflu sfarsitul:D sa stiu ce e cu asemanarea dintre ei doi :D
da cred ca mai pana la sfarsit ;))

BeBe^^ spunea...

Delilah nu stiu daca ma crezi, dar nici eu nu stiu ce e cu asemanarea dintre cei doi. :)) Si eu sunt nerabdatoare sa vad ce'mi mai poate capu'. :))

raza de soare spunea...

da...si eu patesc asa...scriu ce-mi trece prin minte si daca fac jumate de poveste si o citeste cineva si ma intreaba cum se termina rasound: "habar nu am:))" stai sa vad ce-mipoate capu'...te imbratisez draga Smile pentru creativitatea ta...ma lasi masca, e super povestea!

raza de soare spunea...

te-am obisnuit, nu?? stii ca eu-s aia cu recuperatul cand lipsesc mult...ia sa vad ce ai postat in urma:D

Delilah spunea...

mersi mult pt sfat :* >:D<
si sa stii ca intotdeauna am crezut ca atunci cand zambesc sunt mai draguta ;))
gasisem si un citat care imi placea,cred ca-l stii, ceva in genu' -nu inceta niciodata sa zambesti.nu se stie cine se poate indragosti de zambetul tau. :)

si oricum imi place f mult povestea:D si numele fetei,Vanille e superb.deci sunt sigura ca si finalul va fi pe masura inceputului :P

BeBe^^ spunea...

Raza de soare mie imi e firca ca nu cumva sa raman fara inspiratie sau fara idei ptr un final... dragut.
Dar. Si pentru tine si pentru Delilah: DE CE VORBIM ATAT DE MULT DESPRE FINAL?!Ma faceti sa ma gandesc ca totul se va termina in urmatoarea parte si gata. :)) Eu nu vreau asa. Vreau o actiune ampla, intamplari multe, situatii limita. De'alea de'alea. :)

BeBe^^ spunea...

Delilah, sa stii ca oricine, indiferent de gradul de sex-appeal sau de charisma sau de ce vrei tu, e mai frumos, e mai gingas si pare mai abordabil, mai sociabil, mai... fericit. Invata sa zambeti tot timpul cu buzele dar si cu inima. Si, indiferent de situatie, zambetul de pe buze trebuie sa ramana. Cel din inima va mai pali putin, cu timpul, din cauza situatiilor limita in care vei fi pusa. Dar ceilalti nu trebuie sa vada cum esti afectata. Asa ca: Zambeste. E al doilea lucru cel mai frumos pe care il poti face cu buzele. :) [ca tot ne pusesem pe citate] :)

Delilah spunea...

ms mult >:D<
cred ca toti ar trebuie sa zambim.lumea ar fi mai frumoasa ;))
si nici eu nu am secrete, ca simtii o aluzie in ultimul tau comm.el stie ce simt si ma cunoaste destul de bine. doar ca sunt lucruri pe care le scrie pe blog pe care el le-ar interpreta altfel si poate le-ar da o importanta mai mare decat in realitate,i-as mangaia orgoliul si eu nu sunt genul.deci blogul e un secret doar pt el.si asta de curand,ca la inceput a stiut.dar cum toate povestile trebuie sa aiba si un final...eu acum incerc sa scap de sentimente inutile,pe care nu le mai pot folosi si care ma incurca.si stiu ca nu pot sa uit,pana la urma nu uitam nimic niciodata,tot ce traim,vedem,simtim se ascunde undeva in subconstient si iese la suprafata prin vise ciudate.

si eu intotdeauna la orice carte pe care o citesc,vreau sa stiu finalul.uneori sar peste multe pagini doar ca sa stiu eu cum se termina.uneori ma abtin,dar asta se intampla rar :)) deci de'aia astept un final pt Vanille.asta nu inseamna ca tu nu o sa scrii inca multe parti.. :P ;)) :)

BeBe^^ spunea...

Delilah m'ai interpretat gresit. Nu a fost nici o aluzie cand am zis ca nu am secrete. :-?? Pur si simplu am zis'o. Nu m'am gandit la cum o s a o interpretezitu. Scuze.
Acum, in alta ordine de idei. De ce tii blogul secret pentru acel ,,el"? Daca e asa cum zici tu s'ar putea sa nu te citeasca sau s'ar putea sa nu se simta. Eu de fiecare data, cand cineva se simte in postarile mele [desi asta e destul de rar] o cos cu ata alba si ii zic ca nu are legatura cu nimeni, ca scriu ce simt. Si chiar scriu ce simt dar cu gandul la o anumita persoane. Bine... asta exclude postarile care sunt dedicate persoanelor care imi sunt dragi mie. :)
Dar stii, poti fi mai diplomata in postarile tale, mai subtila ca sa nu mai ascunzi blogul. Poti inlocui acel ,,el" cu un ,,ei/ele/noi" etc etc. Poti sa te invarti in jurul unei propozitii pe care pana o citesti uiti cum ai inceput sau eu stiu? :-?? Ma rog. Acum nu incerc sa te schimb. Vorbesc si eu ca sa nu tac. :)) [Si nu, nu folosesc psihologia inversa :))]
Esti o persoana foarte de treaba Delilah. :) Imi face placere sa vorbesc cu tine. :) Sau... Sa comentez ar fi cuvantul cel mai potrivit. :)

raza de soare spunea...

eu nu ma gandeam sa vorbesc despre final dar daca a inceput Delilah discutia si la ce raspuns ai dat, nu puteam sa tac din gura si sa nu spun ca e o coincidenta simpatica, asa fac si eu:))

BeBe^^ spunea...

Oki raza de soare.:) O sa ma grabesc cu Vanille ptr tine si ptr Delilah. Sau cel putin o sa incerc.

raza de soare spunea...

grabeste-te in sensul ca vrem un nou episod, dar nu grabi finalul fiindca o sa para prea brusc...noi abia asteptam povestea asta e tot...te iubim...pup:*

Trimiteți un comentariu