Din nou: o Confesiune

De ce aleg sa scriu despre sentimente, culori, raze de soare si despre...Mine?

De ce tot ce scriu trebuie sa imi reflecteze starea de spirit?
De ce in tot ce scriu e un secret. Un amanunt pe care nu il vede nimeni?

De ce scriu ceva ce, peste cateva zile, daca recitesc, nici macar nu imi dau seama ce am scris. Nu inteleg.

Ma simt ciudat. Ma simt de parca ceva, undeva, e stricat. Vorba Copchilashului^^... sangereaza.

Si de ce trebuie sa sangereze? Hemoragie interna? Trebuia sa mor acum... Demult.

De ce tot ce scriu are o sursa de inspiratie. Poate fi o frunza, poate fi o poza, poate si o vorba, o carte, o lingurita. Orice. Ca de exemplu acum as putea sa scriu despre Ying&Yang pentru ca mananc Finetti. As avea multe de spus. Doar ca mi se pare o porcarie.

De ce nu ma pot concentra pe o creatie mai lunga, cu un fir narativ, cu personaje imaginare, cu actiune simpla? Sunt pur si simplu inebunita. Imi place sa imi vad sentimentele scrise. De multe ori ma ajuta. E mai bine decat atunci cand iti asculti sentimentele si gandurile, avand senzatia ca e totul clar.

Nu pot avea doar ,,fani". Nu se poate sa placa tuturor ceea ce scriu. Sa fiu sincera, eu detest ceea ce scriu. Si nu sunt tocmai fana prea multor oameni intregi la cap, care scriu lucruri normale, logice. Prefer cartile de actiune, romanele politiste si cele romantice. Prefer orice altceva numai abureala asta a mea nu. Daca nu ar fi fost ca un drog nu am mai scrie acum aici.

Scriu fara sa stiu ce si cum. Scriu ca si cum ar fi un vis. Inafara de timp nu irosesc nimic. Nici macar nu am concentrez. Ce senzatie idioata.

Melodia asta nu se mai termina? Cred ca e a 5-a oara cand o ascult pe MTV. Ei nu s-au saturat de ea? Inteleg. E frumoasa. E in top-uri. Are un videoclip vesel. Da nu trebuie sa o am in minte incontinuu si sa mi-o bage pe gat.

Cine ma suna la ora asta? e 15:30. Poate oamenii dorm la ora asta. Si diseara poa' sa doarma. Ar fi bine sa nu mai sune niciodata. Daca as sti cum, as scoate fixu' din priza.

Ma gandesc la Mats. A mai crescut cu un an. A mai imbatranit un an. I-am trimis un SMS. E departe. Imi e dor de el. Nu e nimic. Ca toate celelalte trebuie sa treaca si asta. Ma simt... Ciudat. Vreau sa plec. Vreau sa evadez din... Aici. Vreau sa dispar. Puf! Abracadabra. A disparut. Aplauze. Nu o sa o mai vedeti niciodata si nici ea pe voi. Mare pierdere. O gura mai putin de hranit, o groaza de sentimente care o sa se imparta pentru noi.

Mda. Stiu. Aberez. Nu face nimic.
Iti ajunge. Cat vrei sa scriu?