Un Ceva Imaginar

E periculos sa iubesti! Iubirea e ca un drog. La inceput ai senzatia de euforie, de abandon total. Apoi, a doua zi, vrei mai mult, inca nu e un viciu, dar iti place senzatia si iti inchipui ca o poti tine sub control. Te gandesti la persoana iubita timp de doua minute si o uiti trei ore. In scurt timp insa, te obisnuiesti cu acea persoana si incepi sa fii complet dependent de ea. Acum te gandesti la la ea trei ore si o uiti doua minute. Daca ea nu e langa tine, incerci aceeasi senzatie ca si drogatii cand nu isi obtin drogul. In acel moment, asa cum drogatii fura si se injosesc ca sa faca rost de ceea ce le trebuie si tu esti dispus sa faci orice pentru dragoste. Paulo Coelho in La raul Piedra am sezut si-am plans.

Stii de ce? Stii? Stii de ce scriu aici acum? Pentru ca am realizat ca te iubesc. Da. Tu esti acum totul. Esti prietenul meu, imi esti frate, tata si bunic. Esti tu si atat. Ma ajuti si ma sfatuiesti si ma calci pe nervi cateodata. Dar fac ce vreau cu si din tine. Daca vreau intr-o zi sa fii fetita iti pun o rochita, iti impletesc codite si gata. Doar esti prietenul meu imaginar. Doar nu o sa ma parasesti. Vezi? Pot sa fac ce vreau din tine. Iar tu taci si inghiti. As putea sa iti schimb numele in fiecare zi (asta daca ai avea un nume). As putea sa iti fac ochii ce culoare vreau eu: verzi, albastri, negri, caprui, mov, rosii, aurii. Toate culorile. Nu ma opreste nimeni. As putea s ate iau cu mine la teze si la teste. Doar ca nu imi poti sufla.
Uneori as vrea sa iti si simt atingerile. Sa simt cum ma cuprinzi in brate si cum ma saruti. Si sa iti simt mana calda cand imi sterge lacrimile. Sau pur si simplu sa te simt pe tine. Sa iti simt respiratia. Orice. Dar asta e imposibil. Tu esti un ceva imaginar, fara viata. Tu imi apartii, esti alcatuit din bucatile imaginatiei mele bolnave, dar eu nu iti apartin. Nu suntem egali. Suntem diferiti.