vineri, 18 septembrie 2009

Balul din Sufragerie.


Se priveste atenta in oglinda si zambeste. Asa. In sfarsit ii sta parul bine. Se uita repede la ceas. 7:53. In 7 minute incepe distractia.
Rochia lunga si neagra ii scoate in evidenta trasaturile de felina. Picioarele lungi si talia subtire o fac sa para irezistibila. La toate se adauga si parul la fel de negru ca rochia, frumos asezat intr-o coada prinsa cu clame argintii. Isi pune pantofii si paseste cu grija in oglinda mare din hol. S-a chinuit atat de mult sa isi aranjeze parul incat acum ii era frica sa il si priveasca de teama sa nu il deranjeze.
Aude ca prin vis cling-clangul soneriei. Se indreapta incet spre usa si o deschide, pe jumatate ascunsa. Ramane privind uimita apoi isi vine in fire.
-O. Exact la timp.
Barbatul din spatele usii o privea fermecat. Cand o vazuse ultima data atat de aranajata? Niciodata.

-Exact la timp pentru ce?

-Cum, nu stii? Nu pot crede. Intra. Acum mergem in bucatarie. Peste 3 minute trebuie sa intram in sufragerie.

-Trebuie? De ce trebuie? De ce nu intram acum? Sau de ce nu ramanem in bucatarie? Si de ce esti atat de aranjata?

-Nu ne permitem sa lipsim la balul din sufragerie. Incepe la 8:00. Cred ca mai poti rabda cateva minute.
-Balul de unde? Dai o petrecere si nu am fost invitat si eu?

-O sa intelegi atunci. Un biscuite?
-Arlette, iar nu te inteleg. Uite. In astea doua minute ramase ai putea sa imi povestesti putin despre ce e vorba?

-Sigur!

Au petrecut apoi cele 2 minute povestind si punand intrebari. La 8:00 Ei se aflau in fata usilor inchise de la sufragerie.
-Haide. Nu trebuie sa ai emotii. Arati superb.
-Da sigur. Sunt ca un vagabond pe langa tine.
Usile au inceput sa se deschida incet si scartaind, iar prin crapatura care se marea se puteau vedea culori si lumini jucause. Se auzea si muzica acum. Muzica de bun gust. Cand in sfarsit usile erau larg deschise in afara lor nu se mai vedea sufrageria mica si simpla pe care o vedeau de obicei. Acum totul era plin de culori si fericire. Cateva cupluri dansau linistit privindu-se adanc in ochi, iar intr-o parte se vedeau multe mese alaturate si acoperite cu fete de masa albe, impecabile. Era ca si cum fiecare persoana de aici isi petrecea cele mai magice momente. Uitase de Arlette care se uita zambind si cu sclipiri jucause in ochi.

-Felicitari Victor. Am mai aratat altora asta. Doar ca nu imi vedeau decat mica sufargerie prapadita. Ai o imaginatie mai bogata decat a majoritatii. Si ai si incredere in mine

Apoi totul a disparut. Si ring de dans si mese si cupluri totul. Se trezi ca sta in mica sufragerie a lui Arlette cu o ceasca de cafea in poala, iar ea statea zambind in fata lui.
-Victor? La ce sau la cine visezi?

-Aaaa... Tu...
-Nu.
-Nu am pus intrebarea... De unde stii ce voiam sa spun?

-Ooops.

-WTF?!

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu