Trenul se opri lenes in gara, iar fumatorul posomorat din compartimentul apropiat se ridica sa plece. Ochii lui tristi imi aduc aminte de mine, Agentul NC, in mijlocul pustietatii, impreuna cu prietenii mei. Era o vara calduroasa si destul de uscata pentru un taram nou, plin de ferigi si alte plante verzi si taioase. Singuri si ametiti din cauza aerului tare, inconjurati de jungla fiarelor ne continuam expeditia.
Ce ne facuse sa plecam in acea calatorie nebuneasca? Pai cred ca primele cauze au fost tineretea si curiozitatea. Voiam sa vedem ce e acolo unde nimeni nu a mai fost, acolo unde poate se ascund zanele si pestii de aur. Asa a inceput calatoria noastra.
,,Si plecam sa cunoastem ameteala apriga a culmilor, lasam in urma noasta ferigi, urcam, beti de aerul tare, mai sus, tot mai sus. La picioarele noastre, intre costise plesuve si damburi incomate de codri stufosi, vaile se asterneau de-a lungul albiei serpuitea raurilor ce se pierdeau departe, in aburul campiilor grase. Un lung freamat se inalta ca o rugaciune. In pacea singuiratatii nemarginite, priveam in slava rotirea vulturilor deasupra negrelor prapastii, iar noaptea ne simteam mai aproape de stele."
Eram abia la inceput si deja voiam sa ne intoarcem acasa. Ne cam saturasem si incepuse sa ne fie teama pentru vietile noastre. Stancile care erau deasupra noastra ne faceau sa ne simtim prea mici si incapabili pentru acea lume, iar ierburile inalte ne dadeau fiori, ascunzandu-se tot felul de animale printre ele.
Eram trei nebuni intr-o jungla plina de dinti ascutiti si miscari rapide. Eu eram cel mai mare si capul care a bagat in celelalte capete ideea cu necunoscutul. Acum ma bucur ca am facut-o. Atunci imi pierise entuziasmul si eram aproape sigur ca nu o sa ne mai intoarcem. Baiatul inalt din clasa a X-a, cu muschi si temut de toti baietii din liceu, asa eram eu. Eram genul de persoana care te facea sa o pomenesti mai tarziu ,,Imi aduc aminte de colegul de la clasa de alaturi...".
Cu mine mai era si Radu, cel mai bun si singurul meu prieten. El nu ma critica si nu se folosea de mine ca sa se apere de altii. Era cam moale si se speria repede dar cand venea vorba de Anastasia era de-ajuns sa ii pomenesti numele ca se si trezea din lumea lui.
Si, bineinteles Anastasia, o fata curajoasa si parca... Nu prea fata. Se purta baieteste si spre deosebire de celelalte fete din liceu nu purta codite sau rochite. Purta intotdeuna o pereche de pantaloni negri sau kaky simpli, si un tricou larg, barbatesc. Ea a fost cea care a vrut sa mearga cu mine in aceasta expeditie, iar Radu... ce nu facea el atunci pentru a fi aproape de ea?
Fragmentul scris cu Italic este luat din cartea Craii de Curtea-Veche scrisa de Mateiu Caragiale.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu