sâmbătă, 10 iulie 2010

Datoria de acum cateva zile.

Sunt fericita? Da. Sunt fericita.
Am probleme? Nu. Nu am probleme. 
Sunt stresata, nervoasa, obosita etc.? Nu nu sunt. 
Ma simt singura si nefolositoare? Nu.
Atunci?!


De cateva zile sunt, intr-un fel sau altul, cu moralul la pamant. La inceput am pus asta pe seama oboselii si a noptilor nedormite. Apoi mi'am dat seama ca nu are nici un rost sa ma mint singura. 
Am fost la o aniversare. A fost... OK. 
A fost pe naiba. Am fost noua, poate ca intr-adevar cea mai mica la varsta dar am fost acolo. Ma simteam bine si totusi nu. Am avut ocazia sa cunosc oameni noi, sa imi fac prieteni, sa zambesc frumos, sa glumim si sa aflu mai multe despre altii. Si nu doar atat. La un moment dat am avut ocazia sa vorbim despre... CARTI! Si ce altceva ma face pe mine mai fericita decat o discutie serioasa despre carti?! Am evitat. Am evitat sa tin o discutie serioasa, am evitat sa socializez. Am ramas intr-un colt al camerei si am preferat sa stau si sa beau. Nu in exces. 
A fost prima data cand nu m'am integrat si cel mai naspa lucru e ca nici macar nu mi'am dat silinta. Am dat raspunsuri telegrafice gen: ,,Da. Nu. Andreea. Bine." Si atat. 
Am devenit inapta sa ma integrez, cred. Acum am chef sa dau timpul inapoi, sa simt din nou plictiseala care ma cuprindea, sa ma duc la tipu' ala sociabil si sa ii zic ca nici macar nu avem gusturi asemanatoare dar ca mi'ar placea sa imi explice cum vede el clasicii, sa il cpntrazic cu ceea ce cred eu, apoi sa trecem pe terenul meu, sa ii explic de ce prefer literatura pe care o prefer si sa ma las contrazisa, apoi sa ripostez si sa ii explic. 
Dar nu mai am sansa asta pentru ca am ratat-o. Si regret nespus. Sincer, sper sa uit. 
O sa incerc sa iau din nou legatura cu el, sa il fac sa isi schimbe parerea despre mine [pentru ca dupa ce am tipat 10 minute la telefon in seara aia a venit si m'a intrebat ,,Esti OK? Pari nervoasa, depresiva" Si i'am retezat orice sansa de a mai continua discutia]. 
Apoi am stat o noapte intreaga langa un frigider, jucand Solitaire pe telefon si studiind toate persoanele care ma inconjurau. Erau total diferiti dar sociabili, intr-o oarecare masura. Stiu ca le'am lasat impresia unui copil distrus din toate punctele de vedere dar nu ma intereseaza. O sa incerc sa le schimb impresia, sa ma vada cu adevarat pe cea care sunt, desi... Ma rog. Nu pun mare accent. 

Am un suflet cald langa mine, am un suflet cald in mine. Sunt dispusa sa simt ura voastra, atat timp cat imi ramane iubirea lui.

7 comentarii:

Anonim spunea...

Off traiti-ar sanatatea un bonzai mama de asta aveai nevoie.Si ia sa vezi socializare distractie hiee

BeBe^^ spunea...

Aaaa. Da. Pai. Mersi frumos Anonim. Dar nu cred ca asta e modalitatea. :))

Ana Gabriela spunea...

draga mea Smile, regretele ne rod ca viermii in interior si e o senzatie dureroasa, tampita de-a dreptul...trebuie sa depasim regretele si sa incercam sa traim mai bine ca sa nu lasam loc la altele...cu alta ocazie va fi mai bine...

BeBe^^ spunea...

Da raza de soare, stiu. Dar eu fac ceva pe ele de regrete ca nu imi place. Am o postare care se numeste I said: No regrets. Si imi tot dau seama cum incalc chestia asta cu No Regrets desi, de cand mi'am construit principiul asta cu ,,Indiferent de situatie, NU regreti" din ce in ce mai rar. Dar si cand o fac reusesc sa o fac in stil mare. :))

Anonim spunea...

Ila cu Bonziu Lui a fost "Marele " George:)).Drogatule!

BeBe^^ spunea...

Ma bcuur ca ma cititi amandoii bai baieti :))

Anonim spunea...

costine n-am fost eu asa ca mai bine iti bagi commu' in stii tu unde..;)

Trimiteți un comentariu