luni, 5 iulie 2010

Vanille IV

Intrebarea a fost pusa pe nepregatite. De ce baiatul acela sarea de la un subiect la altul? De ce voia povesti cu gemeni? Si pana la urma, da, a trebuit sa recunoasca ca era o intrebare buna: de ce arata ca ea?
-Cine?! Eu?!
-Da. Tu. De ce esti ca mine?
-Nu sunt ca tine.
Dar nici ea nu se credea.
-Ipocrizia nu te caracterizeaza. Simt asta. Renunta la ea.
-Cine esti tu? Ce vrei de la mine si ce drept ai tu sa imi zici mie ca sunt ipocrita?!
In ochii ei se aprinsese o flacara care credea ca se stinsese de mult: era nervoasa. In ultimele luni se resemnase, accepta putinul pe care il primea doar pentru ca stia ca are nevoie de el, iar lipsa de comunicare, in afara orelor in care povestea, o facea sa se gandeasca la viata ei si la cum va urma sa fie, in nici un caz la cum a fost.
Poate a plans si poate a suferit, poate a vrut sa se intoarca si poate ca i s'a facut dor. Dar ce conta?! Era aici, isi castiga existenta spunand povesti dar se ridica urmatoarea intrebare: unde va sta in timpul iernii.
-Nu stiu cine sunt. Adica... imi stiu numele da nu cred ca are vreo relefanta. Stau in orasul asta de cand m'am nascut si zvonurile circula repede in orice oras. Niste guri iscoditoare m'au trimis aici si. desi am venit doar ca sa ma asigur ca nu e adevarat ce zic ceilalti se pare ca m'am inselat. Tu chiar esti ca mine sau, ma rog, eu sunt ca tine. Simt cum esti si simt ca esti nervoasa. Negi adevarul pentru ca asa te'ai obisnuit. Nimeni nu stie mai nimic despre tine, dar eu simt mai multe ca toti. Stiu cum esti in general si cum esti acum. Si tu stii cum sunt eu dar esti prea pesimista si negativista acum. Stii ce o sa fac? O sa plec si o sa ne vedem data viitoare cand vii sa spui povesti. Uite. Aici e ,,micul tau dejun".
Scurta prelegere a fost tinuta repede, aproape pe nerasuflate. Cuvintele au fost sigure ca si cum baiatul si'ar fi pregatit fiecare cuvintel inca dinainte. Ea a facut ochii din ce in ce mai mari intre timp si a ramas uimita. Nu intelegea ce spunea baiatul ala. Simtea nevoia de a lua o gura de aer curat, mai curat decat cel care o inconjura. Voia sa respire un aer care sa ii intre singur in plamani. A intins mana dupa pachetelul frumos infasurat in hartie si a simtit caldura care radia de acolo.
-M'am gandit ca ti'ar placea o paine calda si putin muschi proaspat, luat special pentru tine. Cred ca te'ai saturat de paine veche.
Paine proaspata?! Muschi?! Asta era un adevarat festin. Dar nu a avut puterea de a zice ceva. A deschis gura pentru a articula un ,,Multumesc" dar nu a iesit nici un sunet.
-OK. Cred ca acum trebuie sa plec.
Cuvintele nu mai pareau atat de sigure, iar Vanille nu voia ca baiatul sa plece. Acel baiat, desi ii promisese ca se va intoarce, putea sa nu mai vina inapoi, iar ea ar fi ramas cu acest mister nerezolvat.
Dar a tacut si l'a privit cum pleaca, fara sa ii zica nimic. Ramasese nemiscata si astepta sa isi revina.
-Hey! Haide sa impartim bucata asta de paine si sa mai stam de vorba!
Dar cuvintele care voiau sa iasa se loveau de buze si se intorceau din nou in gatul uscat.
A inceput sa alerge, dar nu in directia care ducea spre banca ei ci spre baiat. 
Ajunsa la el, cu rasuflarea taiata a articular usor un ,,Hai cu mine" si s'au indreptat amandoi intr-o directie necunoscuta. 
-Stiam ca o sa ma chemi. 
-Nu am facut-o pentru tine...

8 comentarii:

Ana Gabriela spunea...

impresionant cum evolueaza povestea draga mea Smile, faci aici un adevarat roman:)) tam tam tam tam, intrebarea este: copii astia sunt gemeni sau de ce seamana? raspunsul lui Smile: vom afla in partea a V-a:)):))

nakudo spunea...

e imaginea din oglinda un fel de dubla de sosie...e cu susta tot ce scrie smile...hi-hi..crezi ca ai scapat de mine?nu

Mădălina Alexandra Ispas spunea...

esti geniala pustoaico :*

Lulu spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
BeBe^^ spunea...

Nakudo cat ma bucur ca esti din nou printre noi!!! :X

BeBe^^ spunea...

Multumesc frumos Madu. :) Si tu esti la fel. doar ca m'ai intrecut de mult. :)

Anonim spunea...

ce'mi place :X
foarte interesant :)

BeBe^^ spunea...

Mersi Delilah. Si tu scrii frumos. :) [Am tras cu ochiul pe blogul tau]:D

Trimiteți un comentariu