marți, 24 august 2010

Jurnalul Evei [partea I]

SAMBATA
Am implinit aproape o zi. Am venit pe lume ieri. Sau cel putin asa mi se pare. Si de fapt asa trebuie sa fie, deoarece a existat si o alaltaieri, dar nu am fost acolo cand s-a intamplat asta, pentru ca altfel, mi-as aminti. Desi s-ar putea sa se fi intamplat fara ca eu sa-mi dau seama. Ei bine, de aici inainte voi fi foarte atenta, si daca va mai veni vreo alaltaieri, imi voi aminti de ea. Dar cel mai bine ar fi sa incep direct si sa nu permit ca amintirea sa devina confuza, deoarece instinctul imi spune ca aceste amanunte vor fi importante candva pentru istorie. Deoarece ma simt de parca as fi un experiment, da, exact ca un experiment; imposibil sa se simta cineva ca un experiment mai mult decat mine, si astfel incep sa devin convinsa de faptul ca exact asta sunt - un experiment; doar un experiment, si nimic mai mult.
Dar, daca sunt un experiment, oare sunt unul complet? Nu, cred ca nu; cred ca partea nefinalizata a experimentului face parte din experiment. Eu sunt partea principala a experimentului, dar cred ca si restul de experiment, nerealizat inca, isi are si el importanta sa in rezultatul intregului experiment. Oare pozitia mea in cadrul experimentului este asiguata, sau trebuie sa-l urmaresc si sa am grija de desfasurarea sa? Probabil ca ambele. Ceva imi spune ca eterna vigilenta este pretul platit pentru castigarea suprematiei. (Iata o fraza foarte reusita, cred, pentru cineva atat de tanar.)
Azi totul arata mai bine decat ieri. In graba de ieri, de a se termina totul, muntii au fost lasati intr-o stare neingrijita, iar unele dintre campii erau atat de pline de gunoaie si resturi incat aratau dezastruos. O capodopera atat de nobila nu ar trebui facuta in graba; iar aceasta majestuoasa lume noua este cu adevarat cea mai nobila si mai frumoasa capodopera. Si cu adevarat minunata, aproape perfecta, cu toate ca a fost conceputa intr-un rastimp atat de scurt. Mai sunt inca prea multe stele in unele locuri, si prea putine in altele, dar asta se poate rezolva, sunt sigura. Noaptea trecuta, s-a pierdut luna, care a alunecat in jos si a iesit din schema - e o mare pierdere, mi se rupe inima cand ma gandesc la asta. Nu exista nici un alt ornament care sa se compare cu ea, ca frumusete si finisaj. Ar fi trebuit sa fie mai bine fixata. Bine ar fi daca am putea-o recapata.
Dar nu se stie nimic despre locul in care ar putea fi. Si inafata de asta, oricine ar gasi-o, ar ascunde-o; sunt sigura de asta, pentru ca la fel as proceda si eu. Cred ca pot intelege asta cu sinceritate, dar deodata incep sa realizez ca esenta firii mele este dragostea pentru frumos, pasiunea pentru frumos chiar, si ca in aceste conditii nu ar fi sigur sa mi se incredinteze mie luna care apartine altei persoane ce nici macar nu stie ca ea este la mine. As putea renunta la luna gasita in timpul zilei, de frica sa nu fiu vazuta luand-; dar daca as gasi o luna noaptea, sunt sigura ca as gasi pana la urma o scuza pentru a nu spune ca este la mine, Si asta pentru ca ador lunile, fiindca sunt atat de dragute su de romantice. Mi-as fi dorit sa avem cinci sau chiar sase; cred ca nu m-as mai fi culcat; n-as fi obosit niciodata sa stau intinsa pe patul din muschi si sa privesc in sus, la ele.
Si stelele sunt bune pentru asta. Mi-ar placea sa pot aduna cateva sa mi le pun in par. Dar presupun ca asta nu se va intampla niciodata. Ai fi surprins sa stii cat de departe sunt ele, desi nu par. Atunci cand au aparut prima oara,  in noaptea trecuta, am incercat sa cobor cateva cu o prajina, dar nu le-am ajuns, ceea ce m-a uluit; pe urma am aruncat in ele cu bulgari de pamant pana cand am ostenit, dar nu le-am nimerit niciodata. Cred ca din cauza ca sunt stangace si nu sunt buna la aruncari. Nu am nimerit nici macar atunci cand am tintit o stea pe care nu mi-o doream, in speranta ca asa o voi nimeri pe cea dorita, desi am fost pe aproape pentru ca am vazut bulgari de pamant lovind chiar in mijlocul auriu al stelei de vreo patruzeci sau cincizeci de ori, tot am ratat, si daca as mai fi rezistat inca putin poate ca as fi putut sa dobor o stea. Asa incat am plans nitel, ceea ce este foarte normal, presupun, pentru varsta mea, si dupa ce mi-am tras sufletul, am luat un cos si am plecat sa culeg stelele dintr-un loc aflat la marginea cercului, acolo unde ele erau aproape de pamant si de unde le puteam aduna cu mainile, ceea ce era mai bine, deoarece puteam astfel sa le iau cu delicatete, fara sa le sparg. Dar nici asa nu am reusit s ale culeg, astfel incat, intr-un tarziu, m-am dat batuta; eram atat de obosita incat abia mai puteam sa-mi misc picioarele; si in plus, facusem basici, astfel incat fiecare pas imi provoca suferinta.
Nu m-am putut intoarce acasa; eram prea departe si se lasase frig; dar am intalnit in drumul meu niste tigri si m-am cuibarit printre ei unde ma simteam extrem de confortabil, mangaiata de respiratia lor dulce si placuta, in care imteam aroma capsunilor mancate. Nu mai vazusem tigri pana atunci, dar imediat am stiut ca sunt, datorita dungilor de pe blana. Daca as putea avea si eu o astfel de haina, mi-as face o haina superba din ea.
Azi ma pricep mai bine la distante. Am fost atat de nerabdatoare sa intru in posesia oricarui lucru frumos incat m-am repezit sa-l apuc fara sa ma gandesc ca este prea departe, sau ca, desi pare aproape, de fapt este destul de departe, si drumul pana la el este plin de spini!
Dar mi-a invatat lectia; si in acelasi timp am conceput, singura singurica, si o axioma - prima mea axioma: EXPERIMENTUL ZGARIAT OCOLESTE SPINUL. Cred ca este o o axioma destul de buna pentru cineva atat de tanar ca mine.
M-am invartit in jurul celuilalt Experiment, ieri la pranz, pastrand insa distanta, pentru a vedea daca pot sa imi dau seama la ce este bun. Dar nu am reusit sa-mi dau raspunsul. Cred totusi ca este un barbat. Nu am mai vazut pana acum, un barbat, dar el arata ca un barbat, si sunt sigura ca exact asta este. Mi-am dat seama ca el mi-a trezit curiozitatea mai mult decat oricare alta reptila. Asta in cazul in care este o reptila, si cred ca asta e pentru ca are o claie neingrijita de par si ochii albasti, si arata ca o reptila. Nu are solduri; are bustul conic; cand sta in picioare este desirat ca o turla; deci cred ca este o reptila, desi ar putea fi si altceva.
La inceput mi-a fost teama de el, si fugeam de cate ori se intorcea spre mine, deoarece credeam ca vrea sa ma vaneze; dar incetul cu incetul mi-am dat seama ca vrea doar sa plece de acolo, asa incat dupa ce mi-am infrant timiditatea, l-am urmarit peste tot, de la o distanta de douazeci de iarzi, timp de mai multe ore,  ceea ce a sfarsit prin a-l enerva si nemultumi. In cele din urma, s-a suparat de-a binelea, s-a urcat intr-un copac. Am asteptat destula vreme sa coboare, dar vazand ca nu are de gand sa o faca l-am lasat in pace si am plecat acasa.
Si azi, s-a intamplat acelasi lucru. L-am lasat cocotat in acelasi copac.

DUMINICA
Este tot acolo. Aparent, se odihneste. Dar stiu ca este doar un siretlic, pentru ca nu Duminica este zi de odihna, ci Sambata. Mi se pare o creatua pentru care odihna este mai interesanta decat orice altceva. Pe mine m-ar obosi sa dorm atat de mult. Ma oboseste si sa stau mereu in jurul lui, apndind copacul in care doarme. Ma intreb pentru ce a fost creat, pentru ca nu l-am vazut niciodata facand ceva.
Am fost asa de fericita ca au adus inapoi Luna ieri noapte! Cred ca a fost foarte cinctit din partea lor. Dupa un timp, insa, ea a coborat din nou si a cazut de pe bolta, dar nu-mi mai fac griji, stiind ca am vecini atat de cumsecade  care o vor aduce inapoi. Mi-as dori sa le pot arata intr-un fel recunostiinta mea. Mi-ar placea sa le trimit niste stele, pentru ca noi avem mai multe decat ne trebuie. Cand spun ca mi-ar placea, ma refer la mine, intrucat, dupa cate vad eu, reptilei nu-i pasa de astfel de lucruri.
Are gusturi proaste si nu e prea bun la suflet. Cand m-am dus la el, ieri seara, cand asfintea soarele, l-am gasit dat jos din copac, stand langa iaz si incercand sa prinda pestii pestriti din el; a trebuit sa arunc cu bulgari de pamant in el, pentru a-l face sa lase pestii linistiti si sa se urce la loc in copac.  Ma intreb daca ASTA era scopul pentru care a fost creat. Dar oare nu avea pic de inima? Nu avea pic de mila pentru acele biete mici creaturi? Cum e posibil sa fie proiectat sai fabricat pentru un scop atat de brutal? Si totusi, se apre ca asa stau lucrurile. Unul dintre bulgarii pe care i-am aruncat in el il nimerise in spatele urechii si asta l-a facut sa vorbeasca.  Am fost socata pentru ca era prima data cand auzeam vorbind pe altcineva infara de mine. Nu am inteles ce spunea, dar cuvintele pareau ca ii exprima sentimentele.
Dupa ce am avzut ca poate vorbi, am simtit un interes nou epntru el, deoarece ador sa vorbesc; vorbesc cat e ziua de lunga si chiar si in somn, ceea ce este foarte interesant, dar daca as avea pe altcineva cu care sa vorbesc ar fi de doua ori mai interesant, si as vrea, as putea sa nu ma mai opresc din vorbit deloc.

Daca reptila este un barbat, inseamna ca nu este un lucru, nu-i asa? Ceea ce nu este prea gramatical, nu? Cred ca mai bine m-as gandi la reptila ca la un ,,el". Cred ca da. In acest caz, trebuie sa ma gandesc la cum s-ar declina acest cuvant, deci: la nominatic, EL, la dativ, LUI, air la gerunziu, ,,A, al, ai, ale LUI". Ei bine, voi considera creatura ca fiind un barbat, si in loc de ,,asta" ii voi spune ,,el" de atatea ori cat va fi necesar pentru a deveni altceva decat este acum. Ce aceste notiuni voi putea opera mai usor,  eliminand incertitudinile de pana acum.

DUMINICA DIN SAPTAMANA URMATOARE
Toata saptamana asa m-am invartit in jurul lui, incercand sa facem cunostiinta. A trebuit ca eu sa fac conversatie, pentru ca el era timid, dar asta nu m-a deranjat. Parea multumit s ama aibe in jur, iar eu am folosit sociabilul pronume ,,noi" mereu, pentru ca parea flatat ca-l includ si pe el.

2 comentarii:

raza de soare spunea...

e grozav...m-a captivat in intregime...asa se numeste cartea? Jurnalul...ca la eticheta?

BeBe^^ spunea...

Nu prea stiu. Eu extrag asta dintr-o carte care are mai multe opere si scrisori de dragoste. O groaza de texte. Mai am ceva printre primele postari. Se numesc ,,Despre Dragoste:" si ,,Telefoane de dragoste". Cauta-le si comenteaza. :)

Trimiteți un comentariu