marți, 3 august 2010

Era atunci, era frumos, era si mai este.

August e?
Ce nasoooool.
Ma rog. Nu o sa va zic motivul. Scuze pentru ca nu am mai postat nimic in ultimele cateva zile dar am fost plecata, am hoinarit, de'alea de'alea.
Acum tot ce fac este sa sper ca o sa pup si eu putina mare, dar anul asta nu cred ca am ocazia sa ajung.
Anyway. Nu am nici timp nici chef ca sa scriu acum asa ca o sa postez ceva ce, acum ceva vreme, am scris si nu mi'am permis sa public pe blog. Ideea e ca atunci era prea evidenta, dar cum faptele s'au sters din memorie [in mare parte] cred ca ar fi destul de OK daca as publica asta.
Asadar:


Disper in liniste. Suspin si tac din gura. Zambesc frumos dar doar cu buzele. Ochii nu se vad. Am noroc cu bretonul. 
Ne amestecam printre scuze soptite si consolari mute. 
Refuz sa cred ca nu'mi convine. Refuzi sa imi dai dreptate. Ne amestecam privirile si cuvintele colorate. Privirile sunt triste. Inima si ea. Exagerez. Sunt un copil care isi complica existenta. 
,,Pot lua un lucru oricat de simplu/ Si sa'l transform intr'unul complicat"
Ma simti dar ma treci cu vederea. Ma  vezi dar privesti prin mine. Ma auzi dar iti indrepti atentia in alta parte.
Incerc sa tac dar gura mea vorbeste. Incerc sa zambesc dar colutrile buzelor sunt trase in jos. Incerc sa te privesc dar ochii mei sunt umezi. 
O palma e urmata de cealalta. Ce naiba?! Revino'ti. Ai o viata, scoala, maine o petrecere. Si ridic ochii din pamant. 
O mana calda se opreste pe umarul meu si o voce soptita si totusi speriata isi face griji pentru mine. ,,Sunt OK." Neaga. ,,Doar obosita." Mint. Vrei sa plec dar nu o fac. ,,Mai stau putin." Si ma fac din nou comoda alaturi de caldura inimii tale. 

Asta este o postare prea putin subtila. O sa fie publicata la vremea respectiva.
Suntem in 03.06.2010. O sa apara si ea pe blog peste... ceva vreme.
Sper sa ne vedem si atunci si sa ne zambim pe strada. Acum nu mai avem voie sa fim tristi.
Iti ofer un zambet si o imbratisare. Sarutul si lacrimile le pastram pentru mai tarziu.
Te sarut salut.


Da. Postarea asta era trista dar acum nu ma mai apasa nimic din ce simteam atunci. Azi pur si simplu imi aduc aminte. Si atat.

2 comentarii:

Anonim spunea...

ma bucur ca sentimentele din text nu mai sunt atat de puternice ca atunci cand l-ai scris.
iar poza aceea, crede-ma, mi se pare f sugestiva si imi place f mult

BeBe^^ spunea...

Ma bucur mult, Delilah.:) Si ma bucur ca esti din nou printre noi. :))

Trimiteți un comentariu