vineri, 27 august 2010

Marea ma inghite. Iar valurile?!

Valul asta e al meu. gandesc in timp ce spuma alba a marii ma loveste. Si ce daca valul asta ma depaseste? Marea vrea sa ma inghita. iar eu nu ma impotrivesc. Mintea mea se scufunda, iar apa imi intra in gura si in nas, fara sa ii pese ca ma raneste. E impotriva mea. Curentul ma taraste prin noroi, scoici si pietre.
Corpul meu e prea mic.
Marea e prea grea.
Curentul prea puternic.
Dau din maini ca si cum e o chestie vitala, in timp ce sarea se usuca pe ochii mei rosii.
O voce se aude intr-un colt al mintii mele, un colt care a ramas uscat: Andreea esti OK? Da. Raspund cu voce tare. Cred ca m-am zgariat putin pe spate. In rest sunt OK. Si un zambet ipocrit imi apare pe fata.

*Poza va aparea cand ajung acasa. Vreau sa pun una facuta de mine.

5 comentarii:

Ana spunea...

ce pofta mi-ai facut de maree 8->

Delilah spunea...

e un pic cam trist postul asta :)
are o nuanta de dezamagire si ceva care se ascunde sub zambetul ipocrit..

BeBe^^ spunea...

Pur si simplu asta mi-a inpirat primul val care m-a tarat pe nisip. :))

raza de soare spunea...

primul val, primul sarut al marii...sarutul marii e sarat...

BeBe^^ spunea...

Am simtit-o pe pielea mea. :))

Trimiteți un comentariu