Atat. Nimic mai mult.

De ce, cand ma uit in directia ta, ma intrebi: "De ce ma fixezi cu privirea?", iar eu trebuie sa indrug o minciuna, o scuza pe care sa o crezi?
E greu sa iti dai seama ca nu am ce sa vad atat de interesant la moaca ta de puscarias? Ma uit prin tine, ma uit la sufletele care planeaza in spatele tau. De ce nu ma uit la sufletul tau? Pentru ca nu ai asa ceva. Sufletul tau e distrus. Sufletele pe care le-ai distrus planeaza pe langa tine, in spatele tau, iar al meu ocupa locul cel mai de seama. Desi abia a iesit din mine, acum sta deasupra ta... si e aproape palpabil. Ai avut grija sa-l distrugi. Fizic imi e bine. Ma rog. Tu nu mi-ai facut nici un rau... fizic. Si totusi tac. Stau pe patu' de spital cu venele gaurite si ma uit pe fereastra, la motociclistii care se plimba pe langa spital. Odata, de mult, imi doream sa am si eu o motocicleta, sa umblu cu ea peste tot. Acum, nu mai am sperante, vise sau ambitii. Nici macar originalele mele Mofturi. Acum am devenit un Eu mai tacut, mai retras, mai... invizibil. Nu am vrut sa ma schimb niciodata, insa Tu... Tu ai facut in asa fel incat sa nu ma mai pot impotrivi... Mai schimbat cu forta. Fara sa primesti acordul meu. Ai incalcat pactul nostru. Pactul Nostru. Doar al Nostru si odata cu el... Ai mai incheiat si... Nimic. Asta e tot. Tot ce ai incheiat.
De parca nu e deajuns.