Cui ii mai trebuie animal de casa? :))

Ma inunda... Ceva. Apa, bere, aer... ceva.

Nu. Nu e bere. Nu are alcool. Pacat. Oricum.

Nici aer nu e. Nu am inceput inca sa plutesc.

Poate e un sentiment. Nu. Sigur e un sentiment. Un sentiment dat naibi. Un sentiment care ma omoara. Urasc chestia asta. Si totusi nu e rau. De ce sa ma plang? :D

Gata! Mi-am dat seama. Nu ma inunda pe mine nimic. Am picat intr-o mare de Ura. Voi urati eu sufar, simt. Nu e tocmai suferinta. Doar ca imi e frica sa nu ma cuprinda si pe mine. Incerc sa imi tin respiratia, sa ies la suprafata. TERMINATI!

De ce va place sa urati?

De ce va place sa purtati pica cuiva?

Uite! Gelozia si Egoismul inoata fara nici un stres pe langa mine. Nu ma baga in seama. :)

Vreau sa vina o pasare sa ma ia de aici. Sa ma confunde cu o Gelozie sau cu un Egoism mai mic si mai vulnerabil sa ma scoata de aici.

Chiar asa. Eu ador Mila. Are pene albe si cioc lung, alb. Si niste picioare si mai lungi, si mai albe. Si daca te uiti cu atentie in ochii ei negri, foarte negri, vezi cu iti zambeste. Tie, Urii, mie sau Mortii. Pentru ea nu conteaza. Zambeste tuturor. Putin ii pasa ca zambetul acela va fi ultimul sau ca nu va mai avea cui sa zambeasca. Ea isi traieste scurta viata.

Incep sa raman fara aer. Nu vreau sa ma inec cu Ura sau sa ma inghita o Gelozie sau un Egoism.

Ce prostie! Am nevoie de aer sau de apa! Nu vreau altceva! Aer sau apa.

Daca ar fi sa mor, nu ar fi cine stie ce. Cred ca mi-ar placea sa mor cu zambetul pe buze. Ca Mila. Sau langa cei dragi care nu urasc. Ca tine. Dar ma rog.

Am zarit o raza de soare. A inceput sa se faca lumina in jurul meu. Sunt aporape de suprafata? Da. Daca as ridica mana as iesi la suprafata si as putea respira. As putea respira aerul. Am inceput sa pot vedea discul Soarelui pe cer. Ce frumos. E galben si rotund. Doar acum ma pot uita la el. Cand voi iesi la suprafata sentimentele mele ma vor fi acaparat. Voi fi din nou Eu. Aia veche si mereu indragostita.

Mai dau de doua ori din maini. Pefect. Aproape am ajuns. Asa... Uite! Bucuria vine alergand in directia mea. Offf, nu ma mai recunoaste decat dupa chip. Put a Ura. Saraca! Se uita nedumerita la mine si ma intreaba din priviri daca sunt Eu. Nu ii pot raspunde. Nu ma intelege. Ii zambesc. Imi zambeste incurcata. O iau de o labuta si o trag dupa mine. In apropiere e o bucata de pamant. Daca va astepta sa ma usuc isi va da seama ca sunt Eu. In departare se vad si celelalte sentimente. Uite. Fericirea si-a facut un nou prieten. Vine impreuna cu un pui de Mila. Ce dragut.

Asa. Celelalte sentimente ma recunosc. Se contropesc din nou in o Eu transparenta. Copia mea imi zambeste si se aseaza in fata mea. Perfect. Vreau sa spun ca se muleaza perfect pe corpul meu. In corpul meu.

Mi-ati lipsit mai! Mi-ati lipsit micile mele sentimente. Nu o sa mai inot in Ura prea curand. Nu as vrea sa ma pierd din nou.