Copiii Strazii

Hmm. Ma uit la lumea de pe strada. Pur si simplu stau pe o banca de pe Bulevard si ma uit la lumea de pe strada.

Pe langa zecile de babute cu mii de catelusi mai sunt adolescenti care de obicei apar pe la fix sau pe la si 10.

Cred ca stau aici de 2 ore.

Sunt pur si simplu fascinata. E socant de frumos sa te uiti la ei. Sa ii critici, sa razi de ei.

Deodata aud niste pasi repezi. Intorc privirea spre ei.

Sunt doi baietei. Doi copilasi nu prea ingrijiti. Copiii strazii.

Unul dintre ei e mai mare. Am aflat mai tarziu ca il cheama Andrei.

Andrei fugea de baietelul celalalt, pesemne fratele lui. Ceva mai mic decat el dar mai ,,rau". Avea o varga in mana si isi ameninta fratele.

Andrei s-a urcat intr-un copac din apropierea mea. Fiind mai mare ii e mai usor. Sunt urme de lacrimi pe fata lui. E socant. Are hainele prafuite si incaltaminte veche, la fel ca cel mic.

Fiind aparat de crengile copacului, Andrei rasufla usurat si incearca sa isi calmeze respiratia. Fratele lui in schimb se enerveaza si incearca sa isi loveasca tovarasul de joaca. Are ochii plini de ura. Vazand ca nu e chip de izbanda se resemneaza si pleaca, facand botic. Acum pare a fi un copil. Ura in ochii lui imi dadea senzatia ca era mult mai matur decat multi dintre noi. Uitandu-ma mai atent la el am zarit aceleasi urme de lacrimi pe fata sa. Socant.

Andrei a coborat linistit din copac dupa ce fratele lui s-a indepartat. Era satul sa ia bataie. Se vedeau vanatai urate pe mainile lui, vanatai imposibil de privit si in acelasi timp era imposibil sa le faci jucandu-te.

A rupt trei crengi lungi dintr-o salcie, iar chipul i s-a luminat brusc. Vocea lui m-a facut sa tresar.

Andrei:-Mihaita!!! Vii sa iti fac o coronita?

Mihaita, auzind aceste vorbe s-a oprit din mers si si-a intors capul. In ochii lui se vedea o urma de speranta.

Andrei:-Hai Mihaita! Stiu ca vrei. Asa ne impacam noi. Si tu ma ierti. Uite: coronita asta se poate asemana cu prietenia noastra: e rotunda si nesfarsita. Atunci cand o sa se rupa... Pai... Atunci insemna ca...

Am zambit incurcata. Era atata maturitate in vocea lui. Atata dragoste. Mi-am permis de pe banca de unde stateam, fiind destul de aproape pentru a ma face auzita, sa ii dau o idee lui Andrei.

-Atunci vei face alta si astfel prietenia voastra nu o sa se opreasca niciodata.

Andrei a intors speriat ochii spre mine. Mihaita care venea spre Andrei care ii lega coronita s-a oprit. Socant. Erau speriati. M-am apropiat de ei si le-am zambit.

Eu:-Andrei, cati ani ai?

Andrei:-10.

Mihaita:-Eu am 8. Dar tu cati ani ai?

Eu:-Destui. Ma gandeam... Ce ati primit de Paste?

S-au uitat incurcati unul la altul apoi spre mine.

Mihaita:-Nimic.

Eu:-Cum nimic? Parintii vostri nu au cumparat nimic pentru voi?

Andrei:-Pai...Stiti domna...Mama inainte ne lua cadouri. Dar a murit. Asta credem noi.

Eu:-Nu imi spuneti domana. Nu sunt chiar atat de batrana...Doar putin mai amre decat voi. Si tatal vostru?

Mihaita:-Tata e rau. Ne bate. Am fugit de acasa. Ne e cam foame si ne e frica sa nu ne gaseasca.

Am oftat. Cata cruzime. Erau bine crescuti. Probabil ca nu au fost dusi la scoala dar erau destul de educati. Puteam paria ca Andrei stia sa citeasca.

Eu:-Va e foame ziceti? Haideti cu mine. Uitati acolo un magazin. Va place ciocolata?

Au ezitat putin apoi au zambit si au zis intr-un glas:-Sigur!

Le-am luat la fiecare cate o ciocolata si cate o paine. Am bugetul limitat. Au mancat cu pofta stand cu mine pe o banca si povestindu-mi despre ei. Printre inghitituri imi multumeau si imi dadeau zambete care valorau mai mult decat orice.

Cand au terminat de mancat, le-am spus ca trebuie sa plec. M-am ridicat de pe banca si ei dupa mine.

Andrei:-Ati fost buna cu noi Doamna. Sunt curios totusi... De ce?

Eu:-Vezi tu Andrei... Grija pe care o ai pentru fratele tau ma face sa imi para rau de voi. Mihaita ti-am dat de mancare, am vorbit cu tine, am fost foarte buna cu tine la fel si cu fratele tau. Imi promiti ceva?

A ezitat pentru un moment. Apoi cu ochii sclipitori a spus:-Orice.

Eu:-Promite-mi ca nu o sa il lovesti pe fratele tau de acum incolo. Are grija de tine. Te iubeste. Ai si tu grija de el si nu uita ce am spus despre coronita de flori: atunci cand o sa se rupa o sa faceti alta. Asa si prietenia voastra: cand va certati, va impacati la loc. Fara sa va loviti.

A dat din cap si nu a mai spos o vorba. Mi-am luat la revedere de la ei. Erau foarte draguti cum se uitau la mine. As fi vrut sa mai stau cu ei, dar toate au un final.

A fost prima si ultima data cand i-am vazut. Nu stiu nimic de ei, dar sunt sigura ca ma vor tine minte toata viata si ca vor ajunge oameni ca toti ceilalti: cu o casa, o nevasta si cu mancare in frigider. Sunt increzatoare in puterile lor si cred in ceea ce au promis. Sunt sigura ca nu isi vor incalca promisiunea. Copiii strazii.