Culori. Zambete. Intrebari.

Fii atent. Deschide ochii si uitate in toate partile. Nu vezi nimic nu?

Mai incearca odata doar ca de data asta baga-ti castile in urechi si da Play la melodia ta preferata. Mergi si incearca sa nu te gandesti la nimic. Incearca sa vezi doar CE E in jurul tau, nu ceea CE SE INTAMPLA.

Eu am incercat. De fapt. Am reusit fara sa vreau.

Mergeam pe drumul invatat pe de rost si ascultam Vama Veche- Omul Plajei. Eram destul de abatuta si incercam sa imi distrag atentia de la gandurile mele negre. Incercam sa ma mint.

Fara sa imi dau seama m-am deconectat de lumea din jurul meu si tot ce faceam era sa vad. Nu auzeam, nu simteam nimic altceva.

Ma uitam fascinata la culorile care se jucau incontinuu. Baietelul acela cu tricou in dungi rosii, salcamul inflorit si iarba verde din curtea unei institutii imi dadeau senzatia ca totul e perfect. Toate culorile se imbinau perfect. Coltul acela era perfect.

Expceptie faceau oamenii ,,gri" (cum le zice Anna^^). Ei erau tristi si apareau ca niste pete decolorate pe strada. Nu erau voiosi, nu zambeau si nici macar nu incercau sa se faca placuti. Sau sa poarte haine colorate.

Nici nu iti poti da seama cat conteaza o pata de culoare.

Pana si razele de soare pareau jucause. Dispareau apoi apareau din nou, luminand altceva. Alta culoare. Sau poate era doar zambetul fals pe care il poarta soarele in zilele in care e obosit. Zambet pe care il pastreaza pentru a fi scutit de intrebari oarecum nerostite. Intrebari care il ostenesc si mai mult.

Sa nu mai punem la socoteala zambetul acela fermecator al tipului care trece pe langa mine. Ma rog. Care crede ca trece pe langa mine, eu fiind vag constienta ca imi zambeste. Se opreste in fata mea si ma saluta. Il urasc. M-a trezit.

,,Salut." Imi spune.

,,Buna." ii raspund.

,,Ma intrebam... cine esti?" M-am uitat urat la el. Ce voia sa spuna?

,,Ma cunosti de atata timp. Acum te faci ca nu ma stii?"

,,Nu. Nu ai inteles. Tu stii cine esti?"

,,Nu inteleg." Ce ciudat. Cred ca am nevoie de Krax (Vorbeste pe limba ta)

,,Ba intelegi. Raspunde-mi la intrebare fara sa te gandesti. Lasa-ti gura sa vorbeasca fara sa te concentrezi la ce vrei sau ce trebuie sa zici." Ce e cu el? Vine si ma ia la intrebari. Parca trebuia sa ajunga acasa.

,,Nu imi vine sa spun nimic. Nu am nimic in cap. Ma simteam bine. M-ai trezit." Il urasc.

,,Iti las timp sa te trezesti si sa reflectezi la intrebarea mea. O sa ne mai vedem si o sa imi raspunzi. Trebuie sa ajung acasa. Pa."
A disparut. Ciudatu'. Concluzie: Trebuie sa imi schimb drumul spre casa.