Antonime. De ce cant?

Ma gandesc… Da. Ma gandesc la antonime. Ma gandesc cat de… stiu si eu… cat de mult ma reprezinta. Orice imi spui poti fi sigur ca o sa fac pe dos totul, nu neaaparat intentionat.

Am un dar de la Mama Natura. Cred ca singurul. Dar totusi, cred ca prietenii mei ma plac asa cum sunt… Cred! Ma rog. Le sunt recunoscatoare ca ma suporta, desi, uneori, sunt sigura ca nu ma comport cum trebuie.

Sa vedem.

Sa dam un exemplu concret.

Ora de fizica. Toata lumea e adancita in probleme, formule, calcule si alte de-astea. Numai eu cant. Imi zici sa tac. Cant.

Cant in continuare pentru ca viata e frumoasa si pentru ca dupa o zi de scoala urmeaza seara cand ma regasesc in stelele de pe cer.

Cant pentru ca dupa luni si luni de invatat si de tocit vine vacanta. Vin cateva luni de vacanta, luni in care ma duc la mare ca sa ma regasesc in valurile zbuciumate.

Cant pentru ca stiu ca in una din pauze tot trebuie sa te zaresc, sa te salut, sa imi zambesti si sa faci o gluma de care o sa rad de 3 ori :

1.cand o zici

2. cand o zic mai departe

3. si cand o sa o inteleg.

Cant pentru ca Tudor Chirila canta despre vara in castile mele si pentru ca si el canta despre betie si despre inimi frante.

Cant pentru ca in clasa sunt cativa dintre prietenii mei cei mai buni si sunt aproape de ei.

Cant pentru ca stii ca imi place sa te calc pe nervi.

Cant pentru ca sunt afoana si pentru ca asta il face sa zambeasca pe colegul meu de banca.

Cant pentru ca atunci cand fredonez ceva ma simt ca un copil fara griji, un copil de clasa 1 printre huligani.

Cant pentru ca imi aduc aminte de tot ce e important pentru mine.

Cant pentru ca asa vreau eu.

Cant pentru ca asta ma face sa uit de toate problemele.

Cant pentru ca exist.