Lumea teatrului si lumea-lume

Uneori vezi pe strada oameni care canta, danseaza sau pur si simplu vorbesc cu altcineva. E usor sa iti dai seama de cum se simt si de starile lor. Esti ca la teatru: emotiile sunt exprimate in asa fel incat cel care priveste din afara intelege. Atat timp cat tu nu iei parte la discutia unor persoane nu te intereseaza ceea ce se intampla in jurul tau. Si totusi. E o idee buna sa privesti atent, fara sa te implici. Atunci cand privesti in mai multe discutii o persoana incepi sa realizezi cand minte sau cand incearca sa ascunda ceva prin tonul vocii sau privind in ochii lui. Orice gest te poate da de gol dar unii, pur si simplu sunt mai priceputi in a-si ascunde sentimentele.
La teatru, actorii zambesc, rad apoi plang brusc si isi revin din nou dintr-un motiv uneori stupid. Pentru ei nu conteaza daca se simt perfect. Trebuie sa planga, sa para deprimati si sa isi joace rolul.
Sunt oameni care incearca sa isi inece toate sentimentele in lacrimi. Si plang din nimic, si apoi isi revin. Ce diferenta e intre ei si actorii de pe scena? Singurul lucru care ii deosebeste e ca unii cer mila, altii cat mai multe aplauze.