El n-ar dori sa-l recunoasca
Pe lume nimeni niciodata
Sa poarte pururea o masca
Pe fata lui de chin brazdata,
Sa treaca nebagat in seama,
Ca si o umbra prin multime,
Ce nici sa stie cum il cheama
Pe tristul faurar de rime...
Doar seata cand, trudit de cale,
Se-ntoarce-n casa lui sihastra,
S-auda cantacele sale
Cantate de la vreo fereastra,
S-asculte dus si nici sa-i vina
In minte canturile-acele,
Sa-i para-o inima streina
Ca sufera si plange-n ele...
Sa poarte pururea o masca
Pe fata lui de chin brazdata,
Sa treaca nebagat in seama,
Ca si o umbra prin multime,
Ce nici sa stie cum il cheama
Pe tristul faurar de rime...
Doar seata cand, trudit de cale,
Se-ntoarce-n casa lui sihastra,
S-auda cantacele sale
Cantate de la vreo fereastra,
S-asculte dus si nici sa-i vina
In minte canturile-acele,
Sa-i para-o inima streina
Ca sufera si plange-n ele...
4 comentarii:
parerea mea...parerea mea la asemenea versuri zau ca nici numai conteaza..o seara frumoasa draga smile
Ba conteaza draga Nakudo. Si te rog frumos sa imi explici.^^
Sa treaca nebagat in seama,
Ca si o umbra prin multime,
Ce nici sa stie cum il cheama
Pe tristul faurar de rime...
-cu postarea ta am trait zece mii de stari..am incercat sa inteleg daca te reprezinta mesajul acestei poezii...in copilutul nebun din tine cred ca e un batran care stie prea multe si intelege...te imbratisez cu mare drag
Oh. Ma bucur ca cineva vede dincolo de masca.^^
Trimiteți un comentariu